Vrem pistă de motocros. De acord. Dar știți ce presupune asta și cât costă?

Haideți, totuși, să analizăm obiectiv situația și să vedem ce presupune cu adevărat realizarea unui traseu de motocros, despre ce teren vorbim, care ar fi costurile, ce înseamnă pistă omologată. Pentru că despre aceste lucruri nu vorbește nimeni. Florin Frățilă doar vine cu un proiect pur teoretic, dar nu a știut să le explice consilierilor nici măcar unde e terenul pentru pista mult-dorită. Iar din schița anexată la proiect (vezi facsimil) nu a înțeles nimeni nimic. O să vă explicăm noi, iar pentru a înțelege mai bine postăm și o fotografie cu locația respectivă. Terenul este amplasat între fosta bază hipică și liziera de pădure care mărginește Fântâna cu Cireși. Nu este la stradă și nici nu există drum amenajat. Undeva, în aceeași zonă, în anul 2007, Consiliul Local Câmpina a aprobat realizarea unui cămin de bătrâni, proiect care nu a mai fost materializat și nici nu mai întreabă nimeni nimic de el.  

Cât ar costa amenajarea unui traseu de motocros pe cei peste 31.000 mp despre care vorbim? Nimeni nu a făcut un calcul, nici măcar iniţiatorul, din păcate. Am luat legătura cu specialişti în acest domeniu, care susţin că amenajarea unui circuit de motocros în zona respectivă ar costa aproximativ 400.000 euro, asta fără a pune la socoteală nici un fel de „umflare” artificială a preţului. Şi în acest sens ar fi de amintit doar că recent inauguratul şi foarte controversatul centru de informare turistică a costat în jur de 150.000 euro. 
Costul de aproximativ 400.000 euro include amenajarea zonei pentru un circuit la standardele corespunzătoare pentru a se putea asigura organizarea unei etape de campionat naţional. Şi haideţi să vedem ce înseamnă acest lucru, conform regulamentelor Federaţiei Române de Motociclism:

- să deţină o grilă de start perfect funcţională, cu casete, pentru minim 30 de sportivi în linie;

- să amenajeze patru toalete (două pentru bărbaţi şi două pentru femei);

- să delimiteze şi să asigure (împotriva publicului, zgomotului, prafului, soarelui, vântului sau a ploii) un spaţiu propriu pentru arbitraj şi secretariat;

- să asigure curent electric pentru orice necesităţi, dar în special pentru aparatura electronică de arbitraj;

- să asigure apa curentă sau minimum o cisternă cu apă potabilă;

- să asigure o linie de telefon şi fax, operaţionale pe tot parcursul antrenamentelor şi competiţiei;

- să asigure două salvări echipate pentru intervenţii de urgenţă şi minimum un medic;

- să asigure arbitri de traseu cu vârsta minimă de 18 ani (împliniţi) şi să anunțe din timp FRM, responsabilă pentru pregătirea acestora, pregătire ce va dura minimum o oră;

- să asigure cupe şi/sau medalii.(diplome se vor da tuturor concurenţilor de la clasele 50cc, 65cc, 85cc);

- să asigure seturi de steaguri de arbitraj pentru fiecare arbitru de traseu şi două seturi şi plăcuţe, pentru directorul de concurs;

- să asigure prezenţa a trei stingătoare;

- să asigure prezenţa a trei butoaie de ulei uzat (unul pentru ulei uzat, unul pentru lichid de frână şi unul pentru lichid de răcire);

- obligativitatea asigurării de răspundere civilă;

- să asigure prezenţa de coşuri cu saci de gunoi;

- prezenţa media, conferinţă de presă, afiş şi program;

- crainic şi sonorizare;

- să prezinte cu șapte zile în avans inspectorului de omologare şi Federaţiei Române de Motociclism schiţa traseului, programul cursei, regulamentul particular, oficialii conducerii cursei, care să fie deţinători de licenţe emise de FRM;

- ataşarea planului circuitului, la scara 1 : 1 000;

- la omologare, să prezinte autorizaţiile obţinute de la forurile superioare (Primărie, Jandarmerie, Poliţie şi ISU) şi înştiinţarea adresată spitalului local.
La toate acestea se adaugă obligativitatea de a avea un traseu de 1.500 metri lungime, cu o lăţime de patru metri şi o distanţă de siguranţă de un metru pe ambele laturi ale traseului.

În plus, iniţiatorul a vorbit şi despre necesitatea împrejmuirii celor peste 31.000 mp de teren.

Ei bine, adunând toate aceste cheltuieli – de la PUZ, avize, studii, autorizaţii şi proiecte (numai acestea însumând peste 20.000 lei), până la împrejmuire, amenajarea propriu-zisă a traseului, realizarea drumului de acces, a padocului pentru boxele echipelor, realizarea branşamentelor la apă şi energie electrică, specialiştii în domeniu apreciază că suma s-ar ridica la aproximativ 400.000 euro. Şi să ne mai reamintim că doar aşezarea unui covor de gazon sintetic peste terenul de la Petrol a costat peste 200.000 euro…

Dacă amenajarea acestui traseu s-ar fi dorit doar pentru antrenamente şi eventual competiţii amicale, dar nu etape ale campionatului naţional, atunci costurile ar fi putut fi mult mai mici. Dar nu, iniţiatorul proiectului a susţinut sus şi tare că este vorba de posibilitatea organizării de etape ale campionatului naţional, arătând în faţa consilierilor o hârtie oficială de la FRM, hârtie în care scrie aşa: “Prin prezenta vă aducem la cunoştinţă interesul deosebit manifestat de FRM în a sprijini iniţiativa reînfiinţării circuitului de motocros de pe dealul Muscel din Câmpina. Totodată, vă informăm că suntem în măsură să sprijinim cu specialişti întreaga realizare a circuitului de motocros”. Nu scrie nicăieri că terenul prezentat se pretează pentru organizarea unei etape de campionat naţional, aşa cum a susţinut iniţiatorul.

Poate că iniţiatorul nu a avut ocazia să vadă alte trasee de motocros, realizate mai recent. Dacă ar fi avut această curiozitate, ar fi aflat că – spre exemplu – traseul de la Lugoj, inaugurat anul trecut, pe un teren unde exista deja un traseu de antrenament de peste 10 ani, are o lungime de 1.800 metri, 15 rampe pentru sărituri, 20 viraje (câte 10 pe fiecare parte), toate acestea fiind greu (poate chiar imposibil) de realizat pe terenul propus pe dealul Muscel. 
În concluzie, chiar dacă ideea unui traseu de motocros în Câmpina este frumoasă și ne dorim cu toții reînvierea tradiției motocrosului pe aceste meleaguri, trebuie să vedem și ce presupune cu adevărat un astfel de proiect, dacă ne putem permite financiar, ca și localitate, acum, să alocăm acești bani, cine și cum își asumă responsabilitatea punerii efective în practică a proiectului. Că de vorbe...