Ziua Imnului Național. Astăzi se împlinesc 170 de ani de când "Deșteaptă-te, române" a fost cântat pentru prima dată

- Social -

"Deșteaptă-te, române" a fost un cântec drag românilor încă din 1848. A fost cântat în momente grele ale istoriei (Revoluția de la 1848, Războiul de Independență, cele două războaie mondiale, revolta de la Brașov din 1987, Revoluția din 1989), iar din 1990 este Imnul Național al României. Anul acesta se împlinesc nu doar 100 de ani de la Marea Unire, ci și 170 de ani de când "Deșteaptă-te, române" a fost cântat pentru prima dată - pe 29 iulie 1848, la o manifestare organizată la Râmnicu Vâlcea, în locul unde astăzi se află Parcul Zăvoi.

Versurile sunt scrise de poetul Andrei Mureșanu, poezia "Răsunet" fiind publicată în numărul din 21 iunie 1848 al revistei "Foaie pentru minte, inimă și literatură". În privința autorului melodiei, aici există unele controverse. Sunt trei ipoteze - una potrivit căreia tot Andrei Mureșanu ar fi autorul melodiei, alta care îl dă drept compozitor pe George Ucenescu și o a treia conform căreia Anton Pann a compus muzica. Oricum, oficial, Anton Pann este considerat autorul muzicii Imnului Național.
Prima înregistrare a melodiei s-a făcut pe disc, în 1900, în SUA, în interpretarea solistului Alexandru Pascu. Abia în 1910, fanfara Batalionului 2 Pionieri din București și fanfara Regimentului Ștefan cel Mare din Iași au realizat cea dintâi înregistrare instrumentală. În același an, corul „Ion Vidu” din Lugoj a înregistrat pentru prima dată pe disc varianta corală.
Imnul de Stat al României are 11 strofe și timp de câțiva ani a fost și Imnul Național al Republicii Moldova, fiind înlocuit în 1994 cu "Limba nostră" (versuri Alexei Mateevici). Din 1998, la iniţiativa Senatului României, ziua de 29 iulie a devenit Ziua Imnului Naţional. 

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

 

Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ!

29 Jul 2018 10:15 4491 vizualizari

Comentarii
Nume:

Email:

Mesaj:

Comenteaza