Am scris în repetate rânduri despre situația deplorabilă a unor spații din Câmpina - fie spații private, fie foste unități economice, fie, uneori, chiar spații ale administrației publice locale. Sunt și multe locuri care ilustrează cât se poate de clar declinul economic din ultimii ani, iar printre acestea se numără și Gara Câmpinița.
Clădirea Gării Câmpinița a fost construită acum aproximativ un secol. Linia ferată Câmpina - Telega a fost dată în folosință în anul 1883 și a apărut ca o necesitate, după construirea căii ferate București - Brașov, pentru a facilita transportul de marfă - sare de la Telega și lemn de la Valea Doftanei. Odată cu începerea construirii rafinăriei, în anul 1897, a fost necesară și apariția unei halte, atât pentru transportul muncitorilor, cât și al materiei prime și produselor de la această rafinărie. În acest context a apărut Gara Câmpinița, situată la 2,1 km de Gara Câmpina.
Gara Câmpinița era una dintre haltele de pe traseul Câmpina - Telega, până în anul 1968 funcționând un tren care circula de două ori pe zi în ambele sensuri, astfel: Câmpina 6.33 - Câmpinița 6.45 - Telega 6.53; Telega 6.58 - Câmpinița 7.17 - Câmpina 7.28 și Câmpina 15.30 - Câmpinița 15.42 - Telega 15.50; Telega 16.05 - Câmpinița 16.24 - Câmpina 16.35.
După 1970 s-a renunțat la circulația trenurilor de călători, rămânând o rută exclusiv comercială, de marfă. Apoi, după 1990 activitatea feroviară s-a restrâns treptat-treptat, iar odată cu închiderea Rafinăriei, în 2009, traficul fiind, practic, definitiv închis. Ba mai mult, pe 24 septembrie 2013, CFR a decis sistarea completă a circulației pe această linie, inclusiv închiderea Gării Câmpinița, din cauza problemelor existente la podul de cale ferată de peste râul Prahova și DN1, ajungându-se în situația tragi-comică de a rămâne blocate în triajul rafinăriei două locomotive și mai multe vagoane cisternă.
Astăzi, Gara Câmpinița pare un loc părăsit. Bălăriile și mizeria au cuprins și ceea ce a mai rămas din peroane, din liniile de cale ferată. Din loc în loc, pe calea ferată au răsărit copăcei. Clădirea gării este, totuși, într-o stare acceptabilă, cel puțin pe dinafară, în condițiile în care nu mai este folosită de atâția ani, dar, probabil, interiorul ei este dezolant. Biroul șefului stației este bine ferecat, iar prin geamuri se poate vedea înăuntru aparatură specifică unei stații feroviare, peste care s-a așternut praful, indiferența... Este o liniște nefirească având în vedere apropierea de zona centrală a Câmpinei.

Vasile Badiu va implini în această vară 80 ani și rămâne unul dintre oamenii cei mai implicați și mai activi dintre cercetătorii importanți ai Institutului de Petrol, care a adus faimă Câmpinei în întreaga lume.

Semnalam chiar zilele trecute numărul mare de incendii, cu pagube materiale considerabile, dar unele, din păcate, soldate și cu pierderea de vieți omenești.

Salvatorii montani au postat pe rețelele de socializare un apel tulburător pentru salvarea vieții unuia dintre colegii lor.

Profesorii Cristina și Gheorghe Modoianu au publicat în Anuarul Societății de Științe Istorice, din anul 2013 un articol foarte interesant, cu o sumedenie de date, despre Câmpina în anul revoluționar 1848. Am considerat util ca fragmente scurte din această filă de istorie să le publicăm pentru a avea o altă perspectivă asupra Câmpinei din urmă cu mai bine de 177 ani.