Astăzi, 26 august, marele fotbalist român Nicolae Dobrin ar fi împlinit 71 de ani. "Prinţul din Trivale" s-a stins din viaţă acum 11 ani, dar cei mai în vârstă microbişti câmpineni îşi amintesc că l-au văzut jucând pe marele Dobrin chiar pe stadionul "Poiana". Se întâmpla în sezonul 1980-1981, jocul contând pentru Divizia B, echivalentul de astăzi al Ligii a doua.
Nicolae Dobrin a fost legitimat un singur sezon la CS Târgovişte, pentru care a jucat în 1980-1981 un număr de 13 jocuri, antrenorul echipei dâmboviţene fiind în acea perioadă un alt nume mare al fotbalului românesc - Ştefan Coidum. Unul dintre aceste jocuri a avut loc pe stadionul "Poiana", tribunele fiind arhipline. Pentru că aşa era în acele vremuri în fotbalul câmpinean... Partida disputată în primăvara anului 1981 s-a încheiat cu victoria târgoviştenilor cu scorul de 2-1, prin "dubla" lui Dobrin, golul de onoare al câmpinenilor fiind marcat de Paul Preda. La finalul acelui sezon, CS Târgovişte a promovat în primul eşalon, pe locurile următoare în clasament aflându-se Petrolul Ploieşti şi Rapid Bucureşti. Poiana Câmpina a încheiat acel sezon pe locul 16 şi a retrogradat în Divizia C.
Fotografiile de colecţie ne-au fost puse la dispoziţie de Mircea Scorţeanu, căruia îi mulţumim şi pe această cale.

Asistent medical generalist și asistent medical de farmacie sunt cursurile acreditate pe care le derulează Școala Postliceală „Louis Pasteur" Câmpina.

O lecție reușită este aceea în care copiii învață jucându-se, iar progresul lor este vizibil la fiecare pas. Preșcolarii grupei mari „Gărgărițele”, coordonați de profesor Elena Secară, au fost joi, 4 iunie, protagoniștii unei lecții demonstrative de succes, concepută ca o punte educațională spre clasa pregătitoare.

Mai rar ne este dat să vedem un asemenea eveniment cum a fost cel organizat la Provița de Sus de Ziua Copiilor. Curtea Bisericii "Adormirea Maicii Domnului" s-a umplut de veselie, de joacă, de culoare și entuziam.

Un apel fals la 112 nu înseamnă doar o alarmă nejustificată. Înseamnă direcționarea unor resurse umane și logistice către un eveniment inexistent, în timp ce, în alt loc, o persoană aflată într-un pericol real poate aștepta intervenția autorităților.