29 iulie - Ziua Imnului Național 'Deșteaptă-te, române!'

- Actualitate -

'Deșteaptă-te, române!' a fost cântat pentru prima dată la 29 iulie 1848, în Parcul Zăvoi din Râmnicu-Vâlcea și a reprezentat un simbol al unității Revoluției pașoptiste. Din 1998 este Imnul de Stat al României. Are 11 strofe, dar numai patru dintre ele sunt 'oficiale', adică interpretate la ocazii festive.

Versurile Imnului Național de astăzi îi aparțin poetului Andrei Mureșanu. Acesta a scris poemul 'Un răsunet' chiar în timpul Revoluției de la 1848. Muzica a fost compusă de Anton Pann, poet și culegător de folclor, iar cântecul a devenit 'Deșteaptă-te, române!' Nicolae Bălcescu l-a numit 'Marseieza românească', spunând despre el că este la fel de însuflețitor precum Imnul Franței. A fost intonat în timpul Războiului de Independență, la Marea Unire din 1918, în timpul celor două războaie mondiale, dar și în timpul revoltei de la Brașov, din 15 noiembrie 1987 și la Revoluția din decembrie 1989. Un adevărat simbol național, ceea ce reprezintă și astăzi, alături de drapelul tricolor, de stema țării și sigiliul statului român. 

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ!

29 Jul 2016 08:55 4974 vizualizari

Comentarii
Nume:

Email:

Mesaj:

Comenteaza