Restituiri. Lucrările de alimentare cu apă a Câmpinei, marcate de scandaluri, întârzieri, amenzi. Se întâmpla în 1901

”În ședința ordinară a Consiliului comunei urbane Câmpina din 12 ianuarie 1901, prezidată de primarul N. Stănescu, se stabileau străzile pe care se vor monta conductele și se vor face lucrări în plus pentru noi străzi. Traseul conductelor era stabilit din strada Municipală până în strada Griviței, prin strada Luminii (275m), din str.Plevnei pâna la capul Bulevardului Sănătății (330m), jumătate din strada Minelor (251m), pe strada Agriculturii pâna în strada Minelor (320m), pe strada Telegii, din strada Agriculturii până la Dl. Cristescu (800m), pe strada Municipală, rest până la Barieră (200m) și pe strada Dreaptă până la mijloc (150m). Se suprimă traseul pe str. Știrbei Vodă, de la strada Dreaptă până la strada Minelor (180m), rămânând, în final, 2.146m din totalul inițial de 2.326m. Pentru acest traseu, Biroul tarifelor din Direcția Vămilor informa Primăria Câmpina, la 15 februarie 1901, că urmează să se importe încă trei vagoane de tuburi de fontă și cerea să i se indice punctul prin care se vor importa cele trei vagoane, Primăria optând pentru vama Predeal. 
Ministerul Lucrărilor Publice, la 6 martie 1901, se adresa primarului Câmpinei, cerându-i să oprească instalarea conductelor pe șoseaua Câmpina-Doftana, deoarece Primăria nu are autorizație de la minister. Mai înainte, Societatea Română de Întreprinderi Tehnice din București, prin adresa din 10 februarie 1901 semnată de P.B. Alexandrescu, prezenta greutățile întâmpinate la reînceperea lucrărilor la Breaza: Voind a începe luni 5/2/1901 cu săpăturile pe Vâlceaua Sunătoarea pentru așezarea conductelor de alimentare am fost opriți de către locuitorii comunei Breaza, între care un locuitor cu numele Gheorghe Bran a sărit cu toporul la lucrătorul nostru Marin Pintea. Cu respect vă rugăm Dle Primar a lua măsurile necesare ca locuitorii comunei Breaza să ne permită cât mai curând așezarea conductelor pe numita vâlcea. Prin rezoluția primarului din 15 februarie 1901 se cerea subprefectului să dea ordin primarului comunei Breaza, să treacă la constatarea faptei, să-l dea în judecată pe instigator, să ia măsura de a așeza conductele, întrucât locuitorii n-au nici un dreptu asupra terenului zisei vâlcele.
Deoarece lucrările fuseseră prelungite cu patru luni, consiliul Societății Române de Întreprinderi Tehnice amintește Primăriei Câmpina că art.8 al contractului încheiat menționa o amendă de 1.000 lei săptămânal pentru întârzierea lucrărilor, dar, condus de sentimente umane față de dv. a hotarât că amenda se reduce la 1.000 de lei lunar.
Firma Hauser and Co. din București, reprezentantă a Casei Witkowitzer, se adresează în două rânduri Primăriei Câmpina, la 9 martie și la 26 martie 1901, cerând banii pentru țevile de fontă livrate Societății Române de Întreprinderi Tehnice din București, pentru Câmpina. Nu primise până atunci niciun ban, în total suma datorată fiind de 43.558,03 lei, pentru cele trei livrări din septembrie, octombrie și noiembrie 1901”.  

Fragment din articolul ”Începuturile aprovizionării cu apă a orașului Câmpina”, publicat de prof. Gheorghe Stanciu (Liceul Tehnologic ”Constantin Istrati” Câmpina) în numărul 3/2012 al Anuarului Societății de Științe Istorice, Filiala Câmpina.