România, o casă veche, aproape părăsită... Tragedia de la Caracal sau cum răspunde statul român la strigătul de ajutor al unui copil

- Social -

Un copil de 15 ani a murit în chinuri pentru că instituțiile statului român nu au fost în stare să îl apere, să îl salveze. Un copil de 15 ani a strigat după ajutor, a sperat până în ultima secundă a vieții sale că îl va primi, dar nu, nu l-a primit, pentru că instituțiile statului român s-au împiedicat în hârtii, în proceduri făcute în birouri, de capete pătrate. Acum, aceleași instituții ale statului se acuză reciproc, fără ca vreuna dintre ele să-și recunoască prostia, incompetența, aroganța, corupția. Din cauza lor, România a devenit o casă veche, aproape părăsită...

Moartea Alexandrei Măceșanu ne-a zguduit pe toți. Povestea cumplită din “casa groazei” de la Caracal o știți deja. O adolescentă de 15 ani a murit singură, în chinuri groaznice, după ce a fost RĂPITĂ de un criminal odios, care a violat-o și torturat-o, pentru ca la final să-i șteargă aproape orice urmă de pe această lume. E greu de înțeles de ce nu pronunță nimeni cuvântul RĂPIT, deși asta s-a întâmplat și mai ales de ce “suspectul din Caracal” a fost reținut sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de “TRAFIC DE MINORI ȘI VIOL”, după cum se menționează într-un comunicat de presă al DIICOT Craiova. Nu răpire, nu sechestrare, nu ucidere...
La fel de greu de înțeles este și faptul că directorul STS se află încă în funcție; că șeful Poliției Române a luat cu surprindere act de demiterea sa, în loc să luăm noi la cunoștință că și-a dat singur demisia, rușinat de incompetența celor din subordine; că procurorul de caz, care le-a cerut polițiștilor să aștepte mandatul de percheziție, nu a fost suspendat nici până la această oră; că întârzie să apară demisiile celor care ar fi trebuit să o salveze pe Alexandra, dar au lăsat-o să moară, de la șef, până la ultimul polițist care a stat să păzească poarta dincolo de care un copil de 15 ani era ucis. O fugă de răspundere generală. O lașitate caracteristică acestor instituții plătite din buzunarele noastre, o prostie enormă în capul celor care s-au ascuns după hârtii, căutând să-și apere ei posturile și nu să apere un copil care striga după ajutor. O incompetență crasă, generată de un sistem corupt până în măduva oaselor, un sistem al pilelor, nepotismului, diplomelor cumpărate, tupeului și nesimțirii.
Mai putem spune acum unui copil să sune la 112 dacă se simte în pericol? 112, serviciul acela modernizat de STS, prin firma lui Sebastian Ghiță, cu 3 milioane de euro din banii noștri, ai tuturor, inclusiv ai părinților Alexandrei Măceșanu, copilul de 15 ani care și-a pus toată speranța în “oamenii legii”, fără să știe, poate, că oamenii aceia nici măcar nu cunosc legea. Că ei jură să respecte Constituția și legile țării, dar habar nu au ce conțin ele. Dar știu să spună părinților că sunt buni de plată dacă fata apare... Câți copii și-or fi găsit sfârșitul în casa aceea veche și aproape părăsită de la Caracal, în timp ce polițiștii care ar fi trebuit să-i caute și să-i găsească se gândeau că apar singuri, că s-au încurcat cine știe cu cine, că umblă brambura cine știe pe unde?! 

Vă amintiți de Larisa Chelaru, școlărița de 8 ani din Iași, violată și ucisă de un vecin, un puști de 17 ani, care a înfășurat-o apoi într-un covor vechi și a aruncat-o la gunoi? Se întâmpla în 2005. De durere și revoltă, tatăl fetiței s-a sinucis. Criminalul a fost condamnat la 20 de ani de închisoare, apoi pedeapsa i-a fost redusă la 15 ani, ca până la urmă să fie eliberat după numai opt ani, pentru bună purtare... Statul care iartă criminalii și rămâne surd la strigătele de ajutor ale unor copii.

(Sursă foto - Mediafax)