Să compari Câmpina cu Parisul este aproape o impietate... Și, totuși, păstrând proporțiile, măcar la nivel de principiu, de ce nu?!
Cu toții ne uităm la Jocurile Olimpice, care sunt aproape de final. Cu toții am fost fascinați de transformarea Parisului, găsindu-se câte un loc emblematic al capitalei franceze pentru fiecare disciplină olimpică, lucru care face din această ediție a Jocurilor Olimpice ceva unic și, foarte probabil, irepetabil.
Ei bine, acest lucru nu ar fi fost posibil dacă nu ar fi existat Baronul Haussmann, cel căruia Parisul îi datorează cea mai mare parte a înfățișării urbanistice de astăzi! El este cel care a creionat marile bulevarde pariziene și a dat tonul dezvoltării acestui mare oraș, din punct de vedere urbanistic. Desigur, important a fost și că urmașii săi au preluat și respectat principiile regulilor urbanistice impuse de Haussmann în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Comparația cu Câmpina vine în momentul în care, în ultima vreme, tot apar construcții... greu de clasificat. De la chioșcurile din piață (incluzându-le aici și pe cele care din noiembrie vând celebrele pocnitori și petarde) și până la casele apărute pe Strada Schelelor, într-un mod foarte dubios și chiar până la cazinoul "roșu" din apropierea Parcului Regele Mhai I plus multe alte clădiri care nu respectă caracteristicile urbanistice ale zonei respective. Astfel, cel puțin din punct de vedere urbanistic, Câmpina ar fi avut nevoie de un Baron Haussmann. Precizăm, HAUSSMANN! A nu se confunda cu MUNCHAUSEN, devenit un adevărat etalon al minciunii. Câmpina a avut și are nevoie în continuare de un om care să-i vrea binele, pentru că de prea mulți ani orașul se află într-o mare suferință din punct de vedere urbanistic.
Un tată distrus de durere a construit la Câmpina un castel în memoria unicei fiice dispărută prematur, când nu împlinise încă 19 ani.
Bătaia de zilele trecute de la Liceul Tehnologic ”Constantin Istrati” din Câmpina nu și-a stins încă ecourile. Iar cele mai neașteptate pentru noi vin chiar de la unii profesori!
În multe țări, mai puțin în România, există un adevărat cult pentru cinstirea memoriei înaintașilor.
Se spune despre simțul umorului că este apanajul oamenilor inteligenți... În aceste condiții, este și mai îngrijorător că, de o vreme încoace, simțul umorului pare să dispară.