Un tată distrus de durere a construit la Câmpina un castel în memoria unicei fiice dispărută prematur, când nu împlinise încă 19 ani.
Este un edificiu unic, ridicat după planuri desenate de Hasdeu însuși, inspirate, se spune, de spiritul nemuritor al copilei. Că e un castel bântuit, că e un templu spiritist, o poartă către lumea de dincolo. Legendele sunt nenumărate. Realitatea, însă, este următoarea:
- Castelul Iulia Hasdeu sau, instituțional spus, Muzeul Memorial “B.P. Hasdeu” este un obiectiv turistic, cel mai cunoscut obiectiv turistic al Câmpinei. Sunt oameni care au ajuns la Câmpina sau au auzit de Câmpina doar datorită Castelului Hasdeu.
- Castelul Iulia Hasdeu este obiectivul public din subordinea administrației locale care aduce bani la buget și care ar putea aduce și mai mulți bani, dacă ar exista o strategie de promovare și organizarea unor evenimente care să atragă un public cât mai numeros. Ne place sau nu, legenda aduce turiști și vinde... bilete.
- Castelul Iulia Hasdeu nu este al unei persoane sau al unui grup de persoane. Este al comunității, al orașului, al țării, este un monument istoric de clasă A, unic în România, care trebuie îngrijit, respectat și promovat. Asta trebuie să înțeleagă toată lumea, de la angajații muzeului până la administrația locală.
Din păcate, ceea ce se întâmplă de o vreme la Castelul Hasdeu este foarte trist și periculos pentru soarta acestui obiectiv. Iar administrația locală poartă o parte din vină pentru lipsa de implicare. Nu doar actuala administrație, ci și precedentele. Risc și spun ce cred - de când Jenica Tabacu a plecat dintre noi, lucrurile s-au schimbat radical și nu în bine.
A fost un proiect cu fonduri europene, minunat, ne-am bucurat, peste 3 milioane euro, superb, doar că s-a lucrat... românește. Am mai scris despre problemele apărute și despre faptul că, din punctul meu de vedere, proiectul nu a fost respectat. Podelele s-au umflat și au crăpat, în castel plouă, s-a mers mai degrabă pe conservarea unor obiecte din muzeu, scurtându-se lista celor care ar fi trebuit restaurate, hologramele nu există, amenajarea peisagistică a curții și grădinii - la modul minimalist, sistemul de iluminat arhitectural, așijderea. Există o arhivă, există cărți care au aparținut savantului, ferecate în căsuță și fără să existe o inventariere clară a lor, ca să nu mai vorbim de crearea unei baze de date informatice. Și multe alte probleme pentru care, constatăm cu tristețe, nu răspunde nimeni.
A venit la conducerea muzeului un om dureros de rece și fără nicio legătură cu locul pe care trebuia să-l sfințească. Pentru că așa se spune, nu? A plecat într-o funcție mai bine plătită și cu perspective mai bune. A venit apoi Aura Dobre, cu propriile idei de dinamizare a activității și atragere de public la castel. A rezistat doi ani și a plecat. Fără legătură cu spiritismul, fantome, forțe oculte, ci doar cu comportamentul și tipul de interacțiune umană a ceea ce se întâmplă acolo. Mă tem să mă gândesc cine ar putea să urmeze și ce s-ar mai putea întâmpla la castel.
Mie îmi pasă de Castelul Hasdeu. Am fost acolo de zeci, de sute de ori, de-a lungul timpului. Am admirat, am analizat, am văzut, am simțit și am înțeles multe lucruri. De aceea, fac un apel sincer la administrația locală, la Primăria Câmpina și la Consiliul Local, vă rog, nu întoarceți spatele Castelului - Muzeului “B.P. Hasdeu”! Acolo sunt probleme, găsiți soluții, puneți lucrurile la punct! Este Castelul Câmpinei, nu-l lăsați în haos, nepăsare, neglijență, indiferență. Nu-l lăsați pradă orgoliilor! Este mai mult decât o clădire, este un simbol și este al Câmpinei. Niște oameni extraordinari (regretații Jenica Tabacu și avocatul Constantin Pănoiu) au luptat ani și au reușit să redea castelul Câmpinei. Să nu ne batem joc de munca lor și de moștenirea lăsată de Hasdeu!
Bătaia de zilele trecute de la Liceul Tehnologic ”Constantin Istrati” din Câmpina nu și-a stins încă ecourile. Iar cele mai neașteptate pentru noi vin chiar de la unii profesori!
În multe țări, mai puțin în România, există un adevărat cult pentru cinstirea memoriei înaintașilor.
Se spune despre simțul umorului că este apanajul oamenilor inteligenți... În aceste condiții, este și mai îngrijorător că, de o vreme încoace, simțul umorului pare să dispară.
Să compari Câmpina cu Parisul este aproape o impietate... Și, totuși, păstrând proporțiile, măcar la nivel de principiu, de ce nu?!