Fabuloasele povești ale unor câmpineni (poate) mai puțin cunoscuți - petrolistul Dumitru Hernia

- Social -

Puține sunt personalitățile care să fi stat atât de puțin în Câmpina, dar care să îi fi influențat evoluția într-o măsură atât de mre cum s-a întâmplat în cazul lui Dumitru Hernia. Un om căruia Câmpina îi datorează enorm și dacă nu s-a găsit de cuviință ca măcar numele său să fie atribuit unei străzi, considerăm că ar trebui să ne aplecăm mi mult asupr personalității sale, poate mai puțin cunoscută publicului larg.

Dumitru Hernia a venit la Câmpina în anul 1880. Singurele referiri despre Hernia anterioare acestui an sunt acelea că era uin mic boier de origine bănățeană. Nu mai știe nimeni în zilele noastre ce l-a călăuzit pe acest mic boier să ajungă la Câmpina. Cert este că la momentul sosirii, a cumpărat cu 120.000 lei aur de la prințul Dimitria Barbu Știrbei 305 hectare de teren în sudul Câmpinei - fosta moșie a bisericii (cam pe locul unde acum se află autogara) și aproape întreg platoul sudic, de la malul Doftanei până aproape de cel al Prahovei. Pe acest teren, undeva aproape de malul Doftanei, apoi pe întreg terenul, Hernia a început să prospecteze și să extragă petrol, unii cercetători susținând chiar că el este descoperitorul zăcămintelor de petrol din această zonă a Câmpinei. Aici au apărut în foarte scurt timp nenumărate puțuri și sonde de exploatare, din care, inițial, se extrăgeau 7-8 tone țiței/ zilnic. În numai cinci ani, Dumitru Hernia dobândise o avere fabuloasă, atât din extracția petrolului, cât și prin marea influență pe care o avea în Câmpina și împrejurimi, mai ales în lumea petroliștilor.
În anul 1885, Dumitru Hernia moare. Inginerul Ion Gheorghiu, administratorul întreprinderii înființate de Hernia și foarte bun prieten al acestuia, devine executorul său testamentar, dar și tutorele celor cinci copii minori ai lui Hernia.
Un an mai târziu, același inginer Ion Gheorghiu a construit o capelă de rugăciune pe terenul schelei, undeva aproape de malul vestic al platoului pe care se află Câmpina, loc în care capela există și astăzi (foto). Dumitru Hernia a fost reînhumat în exteriorul capelei, în dreptul altarului, iar pe peretele capelei a fost amplasată o placă pe care scria: ”În memoria răposatului Dumitru Hernia. Familia. 1886”.
Capela a fost proiectată de un arhitect vienez în stil baroc, cu elemente rococo și neoclasice, cre îi conferă unicitate și au transformat-o într-o adevărată bijuterie arhitecturală.
Dumitru Hernia nu prea a avut liniște după moarte. Odtaă cu naționalizarea din 1948, descendenții săi au decis deshumarea rămășițelor sale pământești de lângă Capela din Câmpina și reînhumarea lor la Cimitirul Bellu, din București, alături de fratele său Veniamin, decedat în nul 1897, Mormântul este împodobit cu un bust atribuit sculptorului Ion Georgescu sau - după alte surse - unuia dintre membrii familiei Storck.
Dacă viața lui Dumitru Hernia este destul de puțin cunoscută, în schimb moștenirea sa a dăinuit. Terenurile sale au fost vândute de copiii deveniți majori Rafinăriei ”Steaua Română”, înființată în anul 1897, care le-a exploatat, aurul negru extras de-a lungul anilor de pe moșia lui Hernia contribuind esențial la dezvoltarea Câmpinei.