Ultimul veteran de război din Câmpina, Gheorghe Enache, sărbătorit de Ziua Veteranilor

Gheorghe Enache a fost sărbătorit pe 29 aprilie, de Ziua Veteranilor, primind mulți oaspeți și cadouri. Astfel, Primăria municipiului Câmpina, prin primarul Alin Moldoveanu, i-a oferit o diplomă și un coș cu alimente tradiționale de Paște. Din partea Ministerului Apărării Naționale, o delegație de la Colegiul Militar ”Dimitrie Cantemir” din Breaza i-a oferit Medalia ”Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial", un drapel, o scrisoare oficială, dar și un cozonac și o sticlă de vin, în vreme ce din partea filialei locale a Asociației ”Cultul Eroilor”, reprezentată de Marian Dulă și Paul Olaru, i-au fost oferite o diplomă și un pachet cu alimente.
Cu sprijinul col. (r) Marian Dulă vă oferim și o scurtă prezentare a ultimului veteran de război din Câmpina, Gheorghe Enache.
S-a născut la 15 octombrie 1922, în comuna Bănești, județul Prahova, într-o familie numeroasă, cu opt copii: Avram, Ion, Vasile, Victor, Ana, Gheorghe, Lazăr și Nuți. Părinții, Alexandru și Elena, în pofida greutăților materiale, au reușit să crească și să educe bine pe cei opt copii. Gheorghe Enache a avut o copilărie liniștită, plină de bucurii, chiar dacă erau mulți frați sau poate tocmai de aceea. Mama tatălui, bunica, era moașa satului și a asistat la naștere zeci de mame. Tot satul o cunoștea, dar și ea cunoștea toate familiile din sat. Pe bunicul patern nu l-a cunoscut, el decedând cu mult înainte. După absolvirea școlii generale de 5 ani din Bănești, a fost băiat de prăvălie la Cheșă, care ținea un magazin de fierărie, vopselărie, lângă ceasornicarul Florescu. Peste drum era alt magazin de fierărie-băcănie, al lui Dumitrescu. Apoi a urmat Școala Industrială de Instalații de Apă și Gaze din Câmpina. În noiembrie 1940 a fost încorporat, ca voluntar, la Regimentul 3 Transmisiuni Aero, cartiruit în București, Ghencea, ca elev la Bateria 296 TFF (telefonie fără fir), până în martie 1941. Au efectuat aplicații în teren cu posturile de emisie-recepție, în zona Giurgiu - Rusciuc (Bulgaria). Cursanții au fost ordonați pe grupe (de câte 5 militari), în posturi de execuţie în teren, pe aeroportul din Buzău. După 2-3 săptămâni a început războiul și odată cu el transmiterea codificată către comanda de dirijare a aviaţiei în teritoriu. Gheorghe Enache a fost încadrat la Flotila 3 Observații și a fost dislocat la Buzău. A avut ca ordin să recunoască tipul de avion, numărul motoarelor, cărei armate aparține și direcția de zbor. De aici, s-a deplasat succesiv la Tighina, Tiraspol, după care, a revenit în țară. Într-o etapă următoare, ostașul Gheorghe Enache a plecat în Bucovina, de aici a străbătut Polonia, iar în 1943 se găsea pe malul mării Azov. Revenit în țară s-a dislocat cu unitatea în Făgăraș, unde a participat la schimbarea sistemului de comunicare cu nemții. La Rupea, înființează un post de emisie-recepție, după care se deplasează la Oradea și, în continuare, pe aerodromul Miskolc (Ungaria), întorcându-se în țară la 15 mai 1945. După lăsarea la vatră, Gheorghe Enache a fost încadrat ca tehnician (instalații de apă și gaze) și șef de depozit la Baza 3 Băicoi, Institutul de Petrol și Gaze Câmpina, Electromontaj (în perioada 1945-1983). Pentru merite deosebite a fost distins cu ”Ordinul Muncii”, clasa a III-a și cu medalia ”Eliberarea de sub jugul fascist”. În anul 2004 a fost decorat cu ”Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial”, iar la 29 aprilie 2018 a fost avansat la gradul de maior.