Restituiri. Vama Câmpina la 1833 - “funcționari cu turbane și costume turcești, odihnindu-se nepăsători pe un divan moale, capitonat, fumându-și pipa”

Prezența trupelor de ocupație rusești la Câmpina este relatată de medicul german F.S. Chrismar, care a străbătut Țara Românească în anul 1833, în drumul său spre Constantinopol. Chrismar a fost neplăcut surprins de atitudinea funcționarilor vamali de la Câmpina și de mizeria de pe ulițe, dar a admirat frumusețea peisajului: 
”Seara am ajuns la ultimele povârnișuri ale munților și am văzut în fața noastră șesul. Am poposit pe o înălțime frumoasă, verde, care domină o priveliște minunată și îndepărtată. În dimineața următoare ne-a trezit din somn odată cu răsăritul soarelui, sunetul tobei și al fluierului. Acest zgomot războinic venea dintr-un sat mic din partea cealaltă a râului unde stătea în tabără infanteria rusă, care se pregătea să plece mai departe. Românii noștri au fost și ei tulburați în odihna lor și s-au pregătit să pornească devreme iarăși la drum. Într-adevăr, caravana noastră s-a pus în mișcare odată cu soldații ruși (...).
Aproape în același timp cu rușii am ajuns la Câmpina, unde curiozitatea împingea pe toți locuitorii să privească marșul trupei de războinici care, la intrarea în această localitate, își uneau glasurile pentru a cânta cântece răsunătoare. La Câmpina se află un post de vamă român, unde a trebuit să ne vizăm hârtiile. Ne-a uimit într-un chip deosebit amenajarea acestui oficiu, unde am dat peste funcționari cu turbane și costume turcești, odihnindu-se nepăsători pe un divan moale, capitonat, fumându-și pipa. Zgomotul trupelor care treceau nu a dernajat pe acești onorabili din dulcea lor nepăsare. A ținut mult până ce ni s-a dat drumul și chiar pentru această operație ei nu s-au mișcat din poziția lor comodă, ci și-au măzgălit viza cu o mână nepăsătoare pe pașapoartele noastre pe care le așezaseră în fața lor pe genunchi. De altfel, nu am găsit nimic atrăgător la Câmpina, căci murdăria mare de pe uliți era pentru noi o priveliște obșinuită de la satele românești din Transilvania și Banat. Portul localnicilor era tot același, numai că ici și colo se arată câte un turban mic și îngust sau mai mult o simplă legătură de cap care, pe lângă copierea moravurilor turcești, prevestea și o nepăsare și mai mare”.

Fragment din articolul ”Călători străini despre Câmpina la sfârșitul secolului al XVIII-lea și în prima jumătate a secolului al XIX-lea”, publicat de prof. Cristina Modoianu (Liceul Tehnologic Mecanic Câmpina) și prof. Gheorghe Modoianu (Liceul Tehnologic Energetic Câmpina) în numărul 3/2012 a Anuarului Societății de Științe Istorice, Filiala Câmpina.

Citiți și: Restituiri. O descriere a Câmpinei în jurnalul colonelului baron Karl von Gotze, în decembrie 1791