8 Ianuarie, Ziua Câmpinei. Discursul emoționant al profesorului Cristian Spulber la aniversarea ”Câmpina 500”, în urmă cu exact 17 ani

- Eveniment -

Astăzi se împlinesc 517 ani de atestare documentară a Câmpinei, dar în istoria recentă a localității noastre, data de 8 ianuarie 2003 a însemnat un moment aparte. Atunci, în urmă cu exact 17 ani, s-au sărbătorit 500 de ani de la atestarea localității și în cadrul unei ședințe festive a Consiliului Local, pe scena Casei Tineretului, în prezența premierului de atunci Adrian Năstase și în fața unei săli pline, unul dintre cele mai emoționante momente a fost discursul profesorului Cristian Spulber. Din păcate, nu există o înregistrare video, însă minunatul dascăl și om Cristian Spulber a păstrat toate notițele. Și-a adus aminte cu plăcere de acel moment și a acceptat cu bucurie să ne pună la dispoziție discursul său pe care îl redăm integral. Este discursul unui om care iubește și respectă Câmpina, un discurs rostit acum 17 ani, dar valabil și astăzi. 

”Domnule Prim-ministru,
Stimați oaspeți,
Onorați concetățeni,
Astăzi 8 ianuarie 1503-2003 este înscrisul de pe frontispiciul instituției în care ne aflăm. 500 de ani... aici... în Câmpina. Acum, când sărbătorim o jumătate de mileniu de la atestarea documentară a localității nostre, Câmpina, căreia i-a fost rescrisă monografia de un nespecialist în istorie, dar iubitor al locurilor natale și al locuitorilor acestui minunat oraș.
Tuturor celor care iubesc Câmpina - sunt cuvintele autorului, lapidar scrise pe una din paginile de început ale lucrării dedicate nouă, trăitori pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu, fapt pentru care îi adresez felicitări și recunoștință pentru ceea ce a făcut, cu curaj și încredere, lăsându-ne nouă, celor de azi și celor care vor veni după noi, o filă de istorie locală impregnată în cadrul general al istorie noastre românești. Autorul a încercat să deschidă încă o ferestruică a porților ferecate ale istoriei locale, deoarece trecutul istoric al Câmpinei s-ar putea pierde în negura îndepărtată a timpului, ajungând, poate, până la acea istorie romană în Dacia secolului I d.H. de pe vremea prezențelor de castre la Târgșor, Mălăiești și Drajna de Sus, dacă nu chiar și mai demult, în mileniul al IV-lea î.H., de când datează urmele funerare getice descoperite la Ploiești. Sau poate din epoca prefeudală, din acea vreme de vânturare de popoare, când populația este nevoită să se retragă spre regiunile de deal și de munte, unde s-a dus vreme îndelungată o viață de păstori, crescători de vite și de agricultori.
Oricum, Câmpina este una dintre cele mai vechi așezări ale Prahovei, a cărei existență îndepărtată nu se poate măsura, neapărat, în ani, ci în structura pământului care a permis așezări statornice și numeroase, risipte pe văi sau agățate pe dealuri, așezări simple și cuminți, în pâlcuri-pâlcuri, umbrite de pomi și udate de pâraie. Una din aceste așezări este Câmpina, al cărui certificat de naștere a fost eliberat ceva mai târziu, la 8 ianuarie 1503, dată care ne dă nouă astăzi prilejul s-o sărbătorim cu cinste și onoare, după 500 de ani, să trecem în revistă întreaga ei viață omenească, dezvoltarea și realizările ei în acest răstimp de existență.
De atunci, oamenii locului au trecut prin multe valuri și nevoi, iar fumul de deasupra vetrelor nu s-a oprit niciodată în satul, târgul, orașul și, astăzi, municipiul Câmpina. Este datoria generațiilor care continuă existența neamului nostru, a așezării noastre urbanistice în plină dezvoltare, să cunoască mai bine acest trecut în care am întâlnit vremuri de glorie, dar și de suferințe, cultul trecutului trebuind să ne întărească iubirea de neam și de țară și să ne îndrepte pașii viitorului.
Ziua de astăzi să fie închinată generațiilor trecute, care au făurit istoria, să fie un îndemn la iubire față de înaintași și un prinos de recunoștință și omagiu adus acestora. Să ne continuați munca cu credință și avânt pentru împlinirea unei vieți îmbelșugate pentru înflorirea și înfrumusețarea orașului nostru - Câmpina. Aici s-a format un centru de cultură națională, care a atras pe aceste meleaguri, fie definitiv, fie în treacăt, personalități marcante ale culturii românești și care și-au pus amprenta puternic în sufletul și gândirea locuitorilor de la noi.
Prezența mea aici mă onorează și mă însuflețește, dar ea se explică prin aceea că reprezint printre ultimele generații care au ajuns la vârsta senectuții și care au trudit cu credință pentru țară și popor. Astăzi, vârsta noastră, ajunsă la vremea aceasta, când noi orizonturi se deschid pentru România și români, se aseamănă cu un tablou vesel, dar cu chenar trist. Și ca o vagă consolare, noi știm că adesea tinerețea o găsești printre cei cărunți și, câteodată, zadarnic o cauți la unii tineri. Dar dorul de viață și iubirea pentru cei mai tineri care ne urmează să fie un îndemn spre noi fapte curajoase și demne, spre progres și noi succese pentru înflorirea orașului nostru drag.
Să trăiască și să înflorească orașul nostru drag, Câmpina!
Ani de fericire locuitorilor câmpineni și prietenilor lor!”
Cristian Spulber