Cârciumile din Câmpina de altădată și denumirile lor pitorești, intrate în istoria locului

Nu ne vom propune o trecere în revistă a tuturor locațiilor de acest gen din Câmpina de altădată, dar de unele dintre ele – mai ales pentru denumirile lor pitorești – poate că merită să ne reamintim.
"La labă de lemn" era Restaurantul Victoria, aflat în clădirea care astăzi găzduiește Complexul Romal, iar denumirea venea de la faptul că, în perioada comunistă, timp de mai mulți ani, gestionarul localului era un bărbat care avea o mână amputată, purtând o proteză de lemn, așa cum era în vremurile acelea.
"La țoiul jegos" este singura denumire cu o conotație peiorativă față de calitatea serviciilor prestate. Era de fapt birtul pieții, care s-a tot mutat în jurul pieței, porecla sa venind de la faptul că era atât de aglomerat încât de multe ori ”țoiurile” în care se beau tăriile nici nu mai erau spălate de la un client la altul...
"La Zbârlitu" a fost mai întâi un birt în Broaște, apoi, după ce "Zbârlitu" a devenit gestionar al Restaurantului "Lac", de pe malul Lacului Bisericii, porecla a fost transferată acestui local. De fel din Telega, producător al unei țuici foarte apreciate în rândul câmpinenilor, "Zbârlitu" și-a tras porecla, de care era mândru, de la starea lui de iritabilitate continuă și reacțiile pe care le avea uneori față de clienții care depășeau măsura cu băutura sau cu pretențiile.
"La puntea legănată" era un restaurant pe locul fostului sediu al Școlii de Aviație, astăzi sediul unei firme private, în apropiere de Fântâna cu Cireși. Denumirea venea de la puntea pe care se făcea accesul pietonal, punte care se legăna destul de tare la... ieșirea clienților.
"La 14 craci" era un local aflat în Poiana Câmpina, ani buni cartier al Câmpinei, imediat după ce treceai pe sub podul de cale ferată, pe locul unde astăzi sunt blocuri, iar denumirea venea de la faptul că aici lucrau șapte femei.

Sigur, mai erau multe alte cârciumi în Câmpina. În anii ’20 ai secolului trecut, unele aveau tot felul de porecle, altele erau numite după numele gestionarilor din anumite perioade – "Berăria Paul", "La Emil", Berăria "Gonțescu" sau "Isvorul barcagiului", "La Odor”, "Cerbul”, "Sonda Prahovei", "Coloseul Bulevard", "La pomul verde", "La mielul alb", "La broasca țestoasă", "La bodega parisiană",  "Steaua albastră", "La vârful bradului", "La Cristofor Columb", "Butoiul roșu", "Romulus și Remus", "Berăria Regal", "Cotul Donului".
După cum ne-a declarat Șerban Băleanu, un binecunoscut autor al mai multor volume despre istoria Câmpinei: "Locantele din prima jumătate a secolului trecut erau adevărate instituții în Câmpina, fiind locurile de unde puteai cumpăra o mulțime de lucruri, ca într-o alimentară, dar unde puteai și să tragi o dușcă. În Câmpina de altădată erau localuri pentru toate buzunarele, însă toate aveau în comun corectitudinea față de client, iar numărul relativ mare al acestora, raportat la populația din perioada interbelică, se datora bunăstării generate de înfloritoarea industrie a petrolului și mai puțin dependenței față de alcool a câmpinenilor din acele vremuri. Dacă ne raportăm la statistica prezentată de profesorul Stoica Teodorescu în prestigioasa sa monografie, rezultă că, în anul 1924, în Câmpina ființau 30 de prăvălii de băuturi spirtoase, 26 de restaurante, 19 comercianți cu băuturi, precum și alte 6 băcănii cu tejghea de băuturi spirtoase. Un total de 81 de astfel de localuri la o populație de peste 12.000 locuitori".