Jeni Acterian și Alice Voinescu, două femei remarcabile, care ne-au lăsat două jurnale fascinante despre România interbelică

- Eveniment -

Destinele și jurnalele a două femei remarcabile, din România interbelică, au constituit tema "Conferinței Culturale Lemet", eveniment care a avut loc vineri, 5 aprilie 2019, la Casa de Cultură din Câmpina. "Conferințele Lemet", un proiect cultural inițiat de scriitorul câmpinean Codruț Constantinescu, au ajuns la cea de-a șasea ediție, iar invitată a fost Serenela Ghițeanu, conferențiar universitar la Universitatea Petrol-Gaze Ploiești, doctor în literatura franceză al Universității Bretagne-Sud din Franța.

În debutul evenimentului, Codruț Constantinescu le-a făcut cunoștință celor prezenți cu Serenela Ghițeanu, o femeie remarcabilă a zilelor noastre, un expert în limba franceză, nu doar profesor, ci și scriitor, autoare a mai multor volume atât în limba franceză, cât și în limba română. (video)
Apoi s-a intrat în tema conferinței, o temă extrem de interesantă despre destinele a două femei deosebite, poate mai puțin cunoscute, poate uitate, dar care au trăit în preajma unor mari personalități ale culturii românești și ale căror jurnale fascinante ne arată o altfel de societate decât cea de astăzi, o altfel de Românie decât ceea ce vedem și trăim astăzi. Jeni Acterian și Alice Voinescu sunt cele două femei despre care a vorbit, la "Conferințele Culturale Lemet", Serenela Ghițeanu.

Eugenia Georgescu Acterian, pe scurt Jeni Acterian, s-a născut la 22 iunie 1916 și a murit pe 29 aprilie 1958, la doar 41 de ani, răpusă de cancer. O femeie foarte inteligentă, remarcată de Mircea Eliade, de Eugen Ionescu, de Emil Cioran și Petre Țuțea, prietenă cu marea actriță Clody Berthola și cu pictorița Nuni Doda, nepoata Cellei Delavrancea. Jeni Acterian, o tânără săracă, dar sclipitoare, studenta preferată a lui Nae Ionescu la Facultatea de Litere și Filosofie din București. Al doilea război mondial a împiedicat-o să își ia doctoratul la Sorbona. Lucrează o vreme ca funcționar pentru ca apoi să se înscrie la secția de regie a Conservatorului de Artă Dramatică. Ca asistent de regie a colaborat cu Liviu Ciulei și Marietta Sadova, apoi a devenit regizor principal la Teatrul Odeon și Teatrul Municipal ("Lucia Sturza Bulandra" de astăzi). A ținut un jurnal de aproape o mie de pagini, pe care fratele său, Arșavir Acterian, a reușit să-l ascundă de regimul comunist punându-l într-un cufăr și îngropându-l în pământ. "Fratele ei a văzut în manuscris o potențială carte și a decis să îl protejeze. A devenit carte, prima dată, în 1991, la Humanitas, sub denumirea Jurnalul unei ființe greu de mulțumit, o ediție cenzurată și cosmetizată, din care lipseau aproape 200 de pagini, iar multe nume erau trecute doar cu inițialele. O ediție integrală și definitivă a apărut mult mai târziu, în anul 2015, sub titlul Jurnalul unei fete greu de mulțumit", a spus, în cadrul prezentării sale, Serenela Ghițeanu. (video)
Jurnalul lui Jeni Acterian, publicat la mulți ani după moartea ei, a fost și rămâne o revelație, cititorul descoperind în el suferințele și rarele momente de bucurie ale unei fete extrem de inteligente și poate, tocmai de aceea, greu de mulțumit. 

Alice Voinescu s-a născut la 10 februarie 1885 și a murit pe 4 iunie 1961, la 76 de ani. A fost profesor universitar și critic de teatru, prima româncă doctor în filosofie, doctorat obținut la Sorbona, în 1913. A fost studenta lui Titu Maiorescu și Nicolae Iorga, a refuzat refuzat o catedră la o universitate din SUA și un post de lector la Paris, pentru a deveni profesor la Conservatorul de Artă Dramatică din București, unde a condus catedra de istoria literaturii dramatice. Conferințele sale erau considerate adevărate prelegeri de umanism. A militat pentru emanciparea și educarea femeilor, a luat atitudine publică la asasinarea lui Nicolae Iorga de către legionari, a fost o monarhistă convinsă. A fost pensionată forțat și apoi arestată de regimul comunist, în 1951. A făcut un an și șapte luni de închisoare, perioadă urmată de domiciliu obligatoriu în satul Costești din apropierea localității Târgu-Frumos, unde a rămas până în ianuarie 1954, în condiții extrem de grele. A fost eliberată la intervențiile scrise ale unor prieteni - Tudor Vianu, Mihail Jora (care își pierduse și el catedra de la Conservator), Perpessicius, Florica Muzicescu, Camil Petrescu, Victor Eftimiu sau Vasile Voiculescu, trăind cu o pensie modică și din traduceri. Jurnalul său cuprinde însemnări despre perioada interbelică și postbelică, despre personalități ale culturii, despre întâlniri cu prietenii (renumiți) din țară și străinătate. (video)
Jurnalul lui Alice Voinescu a fost comparat de criticii literari cu jurnalul lui Jeni Acterian. De altfel, Jeni Acterian era o mare admiratoare a lui Alice Voinescu, pentru modelul său de feminitate și verticalitate morală. Jurnalul lui Alice Voinescu este o carte grea, complicată. Dar este jurnalul unui tip de om dispărut astăzi, un tip de intelectual pe care doar România interbelică îl avea.