Câmpina, România 100. Lacul Bisericii de ieri și de azi

- Social -

Lacul Bisericii este una dintre zonele din municipiu extrem de îndrăgite de câmpineni. De câmpinenii de ieri și de câmpinenii de astăzi. Un loc în jurul căruia au fost țesute mai multe legede care-i sporesc misterul, dar și farmecul.

Una dintre legende spune că, în jurul anului 1200, în vecinătatea lacului exista o mănăstiri de călugări. Aici s-ar fi petrecut păcate grele, iar Dumnezeu i-a pedepsit pe călugării care nu au respectat jurământul de credinţă. O furtună puternică a distrus peste noapte mănăstirea și chiliile, iar călugării şi-au găsit sfârşitul pe fundul lacului. Se mai spune că, înaintea primului război mondial, lângă lac exista o biserică, iar lăcașul s-ar fi prăbușit peste oamenii aflați înauntru la o slujbă. O apă mare s-ar fi ridicat și a acoperit biserica, înghițindu-i pe toți credincioșii, dar și pe preot. Înainte de a pieri, preotul ar fi strigat un blestem, așa cum moare el, așa să moară și mulți alții în apele lacului. O altă legendă este legată de o tânără pe care părinții au obligat-o să se mărite cu un bătrân bogat. Pentru că ea iubea pe altcineva, în ziua nunții s-a aruncat în lac îmbrăcată în rochie de mireasă. A doua zi, pe lac pluteau voalul de mireasă și flori de lămâiță. De aceea Lacului Bisericii i se mai spune Lacul Miresei. Sunt legende rămase în folclorul local. Mai sunt și altele, dar probabil că nu vom ști niciodată dacă sunt simple povești sau dacă au măcar un sâmbure de adevăr. Cert este că Lacul Bisericii a fost și rămâne un loc aparte pentru localnici, dar și pentru oaspeții Câmpinei. 
Amenajarea malurilor Lacului Bisericii și a zonelor adiacente, investiție realizată de administrația locală, a început în anul 2010 și s-a finalizat în aprilie 2012, atunci când a fost montată și fântâna arteziană din mijlocul lacului. Într-un fel se poate spune că, din 2012, Lacul Bisericii a revenit la gloria de odinioară, chiar dacă, odată cu betoanele, parcă a mai dispărut ceva din farmecul de altădată.

"Câmpina, România 100" este o rubrică pe care o dedicăm tuturor câmpinenilor, în Anul Centenarului Marii Uniri. Timp de 100 de zile vă vom prezenta câte o fotografie din Câmpina de altădată și același loc așa cum arată el astăzi.

Citiți și Câmpina, România 100. Casa Poporului de ieri și... locul rămas liber, astăzi
Câmpina, România 100. Casa Venețiană de ieri, zona centrală de azi

• 04.08.2018 20:57 Patriciu Radu In spatele vechii carciumi pe aleea ce duce spre parc locuia si asa vestitul cersetor comunist poreclit BURLOI,se culca pe un capac de canalizare ,pacat ca lipseste din poze.
• 04.08.2018 16:20 Madalin Focsa Strabunicii, bunicii si mama mea au locuit pe malul acestui lac. Campinenii mai in vartsa isi aduc aminte de pravalia familiei Anghelache. Strabunica Alexandrina (sora celebrilor frati negustori Nicolescu, porecliti "Zacatoare") traia inca prin anii 70 in casuta taraneasca de langa terasa actualului restaurant New Lac. De ani de zile caut macar o fotografie in care sa se vada si casa veche cu etaj (unde e acum bucataria restaurantului), asa cum arata inainte de 1976, cand i s-a facut extinderea cu salonul principal al restaurantului actual. Am si azi planul original al casei (construita in 1928 si cumparata in 1930 de strabunicul Costica Anghelache), dar n-am vazut nicaieri nicio poza cu ea dinainte de 1976; desi atatea generatii de campineni au mancat, baut si au facut acolo cumparaturi... Borsul de pe vremuri, vandut acolo de strabunica, e tinut minte si azi de multa lume. Daca e cineva care stie oameni care ar putea avea poze de pe malul lacului din anii 30-40-50-60-70, in care sa apara macar in fundal casa, il rog sa ma contacteze la tel. 0722.560566. Cat despre "legendele" astea din articol, pun pariu ca strabunicii le-ar citi cu mila; eu cred ca sunt scorneli fanteziste mai recente, le-am mai citit si in alte locuri pe internet, s-au tot perpetuat fara sa-si puna nimeni intrebarea care le e originea... Ce va pot spune eu sigur, bazat pe documente, este ca acum 100 ani, tot lacul si terenurile din jurul sau apartineau familiei Stirbey, care le cumparase cu inca jumatate de secol in urma de la boierii Campineni, proprietarii de veacuri ai mosiei Campina.