Justiție frustrantă

- Editorial -

În numeroase rânduri s-au tras semnale de alarmă asupra a ceea ce se întâmplă în justiția din România. Ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile în trei cazuri cu implicații majore pentru comunitatea câmpineană a readus în discuție o justiției care, prin decizii aberante, ajunge să devină dintr-un instrument al dreptății unul al frustrării, al imoralității.

Să le luăm pe rând... Spuneam că au fost trei cazuri în ultimele zile, care au reaprins discuțiile. Faptul că toate cele trei cazuri au fost aproape simultan, chiar să fie o coincidență?
Așadar, după ce Primăria Câmpina a pierdut procesul cu Ministerul Dezvoltării pentru corecția principală de la Calea Dacia, cea de 5,5 milioane lei, la ultima instanță s-a câștigat. Reamintim, Primăria Câmpina a contestat în instanță procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare la Calea Dacia. La Tribunalul Prahova, Primăria a pierdut. La Curtea de Apel, Primăria a pierdut. La Înalta Curte, dosarul a fost trimis pentru rejudecare... S-a reluat totul. La Tribunalul Prahova, Primăria a pierdut. La Curtea de Apel, Primăria a pierdut din nou. S-a ajuns din nou la Înalta Curte de Casație și Justiție unde, surpriză, Primăria a câștigat. Șase ani a durat acest proces. Eu, ca simplu cetățean, pot să întreb, nu-i așa, oare ce s-a întâmplat în acești șase ani și în toate aceste instanțe și cu toți acești judecători care au dat pe bandă rulantă soluții nefavorabile Primăriei, pentru ca la final Primăria să câștige?! Ce dosar a fost ăsta și cum a fost perceput / înțeles / studiat el de s-a ajuns la o astfel de situație?! Cine și unde a greșit, cine are dreptate și cine se înșeală? 
Cam în același timp cu decizia Înaltei Curți, la Tribunalul Prahova, în procesul în care fostul primar, Horia Tiseanu, este acuzat de fapte de corupție, după trei ani de înfățișări, brusc judecătorul este promovat! Ceea ce înseamnă pentru acest caz că se readministrează toate probele. Adică, alți trei ani duși pe Apa Sâmbetei... Dacă cineva îl iubește atât de mult pe Tiseanu, principalul inculpat în acest dosar, de ce nu am putea crede că după alți trei ani de termene și noul judecător va fi promovat?! Și tot așa... Ce ar trebui să înțeleagă din înfăptuirea justiției complicii care au recunoscut faptele, au ales să încheie acorduri de recunoaștere cu DNA, s-au ales cu condamnări (cu suspendare, e adevărat), iar acum Tiseanu le râde în nas?! Dar alți inculpați din acest dosar penal, cei a căror viață a fost practic distrusă de acest proces, și-au pierdut locul de muncă și trăiesc un adevărat coșmar, ei ce ar trebui să înțeleagă din actul de justiție?!
Ei bine, ”coincidența” merge și mai departe... Tot în aceste zile, DNA a reluat cercetările în dosarul ”Calea Dacia”. Oameni chemați la DNA după zece ani de la comiterea faptelor, puși sub presiune, speriați că, dacă din suspecți devin inculpați sau complici și vor fi trimiși în judecată, își pierd locurile de muncă (pentru că sunt funcționari publici unii dintre ei). Ca să ce?! Să fie promovat un judecător exact la momentul oportun? 
Nu mă poate nimeni convinge că toate acestea sunt simple coincidențe. Mă tot întreb... Cine are puterea să influențeze o decizie a unui judecător de la Înalta Curte? Care este interesul unei asemenea persoane? Cine are interesul să ”promoveze” un judecător fix în momentul în care un proces se apropie de final, ajungându-se astfel la situația de a se relua acel proces? Cine are puterea să ”impulsioneze” DNA să reia cercetările într-un dosar greu și complicat, dosar în care cercetările au început în 2014-2015 și despre care nu se mai știa nimic până acum, în 2021?!
Pe fondul acestor întrebări fără răspuns, cel puțin deocamdată, mi-am reamintit o frază din memoriul depus de Gabriela Barbu în fața Consiliului Local la ședința din ianuarie 2015, frază care nu a fost infirmată niciodată de cel vizat, primarul de atunci al Câmpinei, Horia Tiseanu: ”Înainte de fiecare audiere, domnul primar mi-a atras atenţia că trebuie să avem grijă ce declarăm, că fără sprijinul unor factori politici nu câştigam acest proiect şi că aşa e în politică, trebuie să mai faci şi ceea ce nu-ţi convine!” Să fie factorul politic răspunsul la toate întrebările?! Și atunci nu e frustrantă o justiție în care un amărât care fură o pâine, că poate nu are ce mânca, face pușcărie, iar un politician care a furat pentru cine trebuie, scapă basma curată? Curat murdară și frustrantă justiție!