Frumoasele povești ale unor copaci legendari ai Câmpinei

- Social -

Gradul de civilizație al unui oraș poate fi dat și de zestrea vegetală cu care se prezintă în fața vizitatorilor. Câmpina a beneficiat de avantajul prezenței unor personalități importante și cu dare de mână, care au adus și plantat în oraș sau pe proprietățile lor arbori deosebiți, mai puțin obișnuiți pentru zona colinară în care se află localitatea. Unii dintre ei, destul de puțini, ce-i drept, au rezistat asaltului sistematizării din perioada comunistă sau chiar și de după 1989. Alții, nu... De asemenea, o serie de alți copaci ”obișnuiți”, cum ar fi stejarul sau nucul, au devenit repere importante în urbea de la poalele Muscelului.

Nu ne propunem să trecem în revistă toți copacii legendari din Câmpina, dar aceștia au rolul lor în comunitatea noastră, poveștile unora dintre ei fiind deosebite și, poate, mai puțin cunoscute.
Nucul de la Muntenia - este unul dintre cei mai vechi copaci din Câmpina, având, poate, chiar un secol de existență. De o grosime apreciabilă și dând un aer aparte Terasei ”Muntenia”, nucul de aici are o poveste deosebită, fiind la un pas să fie tăiat în anii '60, atunci când a fost construit Hotelul ”Muntenia”. Elanul unor activiști comuniști a fost oprit de unul dintre directorii Uzinei Poiana, care a insistat ca acest nuc să nu fie tăiat, să fie păstrat pentru a oferi umbră celor care vin la terasă. Așa a fost salvat nucul de la Muntenia, care a asistat astfel la sute, poate mii de nunți, botezuri și alte evenimente la cunoscută terasă din centrul Câmpinei.
Magnolia de pe Vasile Alecsandri - este considerată una dintre cele mai mari și mai bătrâne magnolii din Europa. Are undeva la 90-100 de ani și a fost adusă la Câmpina de un arhitect austriac, fiind plantată în grădina unei case în stil cubist, care a aparținut medicului Stamatopol. Chiar dacă și-a schimbat în mai multe rânduri proprietarii, magnolia a fost păstrată și îngrijită. S-a extins, având un diametru al coroanei considerabil și fiind unul dintre punctele de atracție ale câmpinenilor (și nu numai) în fiecare primăvară, la vremea în care înfloresc magnoliile. De altfel, magnolia de grădină este considerată unul dintre cei mai frumoși arbori cu flori oriunde în lume.
Stejarul de lângă Spitalul Municipal - este unul dintre puținii stejari care s-au păstrat în zona centrală a Câmpinei. Acum, depășește în înălțime deprimanta clădire a fostului cinematograf, iar diametrul trunchiului său măsoară peste 120 centimentri. Cu siguranță, acest stejar are mai mult de o sută de ani și poate ar trebui să se bucure de o mai mare atenție din partea noastră, a tuturor.
Pinul alb și Gingko Biloba din curtea fostei case Prodrom - sunt, cu siguranță, cei mai exotici copaci din Câmpina. Pinul Alb provine din America de Nord, în vreme ce Gingko Biloba provine din China, fiind considerat în Extremul Orient un copac sacru. Din păcate, nu se cunoaște cum au ajuns acești copaci la Câmpina și mai ales povestea lor, dar este foarte probabil ca inginerul Ion Prodrom, primul proprietar al casei de pe Strada Griviței (unde până în urmă cu câțiva ani a funcționat Grădinița nr. 9) să fi fost un pasionat al unor astfel de copaci pe care a ținut să-i aibă în curtea casei sale. Din păcate, casa arată acum ca și cum ar fi părăsită, la fel și grădina, astfel că numai rezistența naturală a acestor copaci le asigură supraviețuirea.

Nu sunt aceștia singurii copaci legendari ai Câmpinei - mai sunt numeroși castani pe Bulevardul Culturii, a căror grosime a trunchiului le trădează apropierea de centenar, dar și în curtea Muzeului Hasdeu, copaci la umbra cărora s-a plimbat chiar venerabilul savant, precum și brazii de la Biserica "Adormirea Maicii Domnului" (Biserica de la... brazi). De asemenea, este mare păcat că salcia care a dat numele unei zone de pe bulevardul central al Câmpinei nu a reușit să fie salvată.
Nu vom încheia fără să mai vorbim despre o specie de arbori - mesteacănul, arborele atât de iubit de pictorul Nicolae Grigorescu, care s-a stabilit în ultimii ani ai vieții sale la Câmpina și care a pictat multe peisaje cu mesteceni în prim-plan. De altfel, Grigorescu avea locurile sale preferate pe Dealul Muscel, unde se aflau pâlcuri de mesteceni. Pictorul a iubit atât de mult acești copaci încât a cerut ca pe mormântul său să fie plantați mesteceni, ceea ce s-a și întâmplat, dar mestecenii au fost tăiați după mai mulți ani. De asemeena, constatăm cu părere de rău că nici măcar în curtea casei sale memoriale nu s-a gândit nimeni să planteze măcar un mesteacăn. Probabil, cei mai bătrâni arbori din această specie, de pe teritoriul Câmpinei, se află în fața Colegiului Tehnic Forestier, dar poate că nu ar fi rău dacă autoritățile locale ar planta un pâlc de mesteceni într-o zonă a localității, în jurul căruia să se poată țese o poveste legată de pictorul Nicolae Grigorescu și acești eleganți copaci cu coaja albă.

• 01.09.2021 22:03 Elena Să nu uităm Parcul Istrati! Chiar dacă în ceea ce a mai rămas din acest parc extraordinar se mai joacă azi, câteodată, doar copiii de la blocurile din vecinătate, consider că acest ,, parc,, deține chiar și în prezent cei mai mulți și mai bătrâni arbori din Câmpina.
• 30.08.2021 20:20 Eugen Mai sunt exemplare frumoase in Campina, un Ginkgo Biloba si un Platan foarte frumosi ii puteti admira in Parcul Durbac, cu mentiunea ca la momentul reabilitarii parcului, constructorul ar fi vrut taierea lor;-)