În țara asta, Tudorel este vedetă. Cu el ne culcăm, cu el ne trezim. Tudorel Toader, ministrul Justiției. E pe toate canalele de știri, e în toată presa centrală. Tudorel despre protocoale, Tudorel despre CSM, Tudorel despre DNA, Tudorel despre DIICOT, Tudorel despre Comisia de la Veneția, Tudorel despre... orice. Punct și de la capăt. Parlamentul îl cheamă pe Tudorel, Dragnea îl evaluează pe Tudorel, CSM avizează propunerea lui Tudorel, nuntă mare în familia lui Tudorel, cum a votat Tudorel la referendum. Cu tot respectul pentru funcția pe care o deține și pentru pregătirea sa profesională, dar mi se pare prea mult.
Înțelegem cu toții că parchetele, dosarele, procesele, CSM, justiția, în general și, bineînțeles, Tudorel (care se ocupă de tot și toate) sunt subiecte de actualitate, dar vi se pare normal să se discute despre asta zi de zi, dimineața, la prânz și seara? În țara asta nu mai sunt alte probleme poate mult mai importante?
Mai avem industrie? Cum se descurcă societățile românești, alea care mai sunt și care strigă după ajutor, dar nu le aude nimeni? Cum poate fi reindustrializată România? Există vreo strategie clară pentru acest domeniu pe 10, 20, 30 de ani, să spunem? Sau reindustrializarea nu ar fi un subiect de actualitate?
Mai avem agricultură? Că potențial ar exista, dar productivitate avem? În anii '90, ponderea agriculturii în PIB-ul României era de aproape 23%. Azi abia ajunge la 5%. Mâncăm ceva din producție proprie sau doar îi îmbogățim pe alții?
Avem suficiente spitale? Avem medicamente? Avem destui medici? Sunt buni cei pe care îi avem? Cum îi oprim pe medici să plece peste hotare? Mai construim spitale regionale sau doar vorbim despre ele în campaniile electorale? Avem 27.384 biserici în România, din care 16.403 lăcașuri de cult ortodoxe, și doar 367 spitale publice. E bine așa? E normal? E drept?
Cum stăm cu școlile, au tot ce le trebuie? Au apă, au toalete, au dotări, au profesori? Elevi mai sunt? Au ei manuale bune? Fac ei sport? Îi încurajează cineva să facă sport, să alerge, să joace fotbal, handbal, orice? Au terenuri și săli de sport? Au bazine de înot? Au microbuze, au cu ce ajunge la școală? Au părinții bani să-i trimită la școală? De aici, din școli, se ridică marii campioni. Adică, ar trebui să fie așa, dar cu o oră de sport pe săptămână (față de 3 ore în majoritatea statelor UE), fără competiții, fără pregătire, încotro o ia și sportul românesc? Mai avem performanțe, mai avem echipe, mai avem curaj?
Cu infrastructura cum stăm? Avem drumuri, avem poduri? Ce facem cu cele care se rup, cu cele care se afundă, cu cele care stau să cadă? Mai construim ceva? Autostrăzi, drumuri de centură? 2.000 de oameni morți în accidente rutiere, în ultimul an, n-ar fi un subiect mai important decât Tudorel? E un război pe șoselele din România, un război soldat cu mii de morți și mii de răniți în fiecare an. Ce ne facem? Infrastructură nu avem, reguli nu respectăm, plecăm de acasă fără să știm dacă ne mai întoarcem.
Acestea sunt problemele reale ale României, nu Tudorel. Acestea și multe altele. Lista rămâne deschisă.
Discuțiile din cadrul celei mai recente ședințe ordinare a Consiliului Local Câmpina pe tema turismului merită o continuare. S-au spus multe lucruri corecte, dar și multe inepții...
Un tată distrus de durere a construit la Câmpina un castel în memoria unicei fiice dispărută prematur, când nu împlinise încă 19 ani.
Bătaia de zilele trecute de la Liceul Tehnologic ”Constantin Istrati” din Câmpina nu și-a stins încă ecourile. Iar cele mai neașteptate pentru noi vin chiar de la unii profesori!
În multe țări, mai puțin în România, există un adevărat cult pentru cinstirea memoriei înaintașilor.