Dorință de Paște: NORMALITATE

Normalitate nu înseamnă ceea ce trăim acum zi de zi. Eu cred că înseamnă altceva, mai ales în contextul campaniei electorale care va începe peste câteva zile, mai ales în contextul alegerilor locale de luna viitoare. Normalitate înseamnă ca toți cei care s-au îmbuibat destul şi cărora le zdrăngăne tinichele prinse de coadă să aibă decenţa de a face un pas în spate. Cei care ne-au minţit patru ani că s-au săturat de tot ceea ce se întâmplă în Consiliul Local, să aibă decența și să nu mai candideze. Cei care au intrat în administrația locală doar pentru a-și rezolva propriile probleme, cei care au jucat teatru patru ani că vor doar binele comunității și cei care s-au folosit de funcții doar pentru binele lor personal, uitând de comunitate, toți aceștia să aibă bunul simț de a nu mai candida. Ar trebui ca pe listele de candidaţi, pe poziții eligibile, să vedem mai mulți oameni noi, capabili, sinceri, pentru că, totuşi, Câmpina produce valori, dar mult prea puţine dintre aceste valori rămân în municipiu sau în ţară, iar în politică nu intră aproape deloc. Mi-aş mai dori ca respectul, buna credinţa şi echilibrul să domnească în campania electorală şi să nu asistăm din nou la mizerii și minciuni. Este demonstrat că ei, cei care se atacă azi, odată intraţi în Legislativul local își dau mâna pentru binele lor și atât. Dar binele comunității?

Cu siguranţă vor fi multe promisiuni. E ușor să promiți. Ţineţi minte campania electorală pentru alegerile locale din 2012, când Horia Tiseanu şi Virgil Guran se întreceau în a promite mai multe locuri de muncă (marea durere a câmpinenilor)?! Unul a ajuns primar, celălalt este deputat, dar locuri de muncă tot nu sunt. Apoi, promisiunile din fiecare campanie legate de asfaltări, parcuri și parcări, locuințe pentru tineri, reabilitare termică etc. Da, lucruri firești, care ar trebui incluse într-o fișă a postului pentru cel care le-a promis, indiferent cine ar fi el, în cazul în care câștigă alegerile. Promisiunile din campanie să fie fișa postului. Iar dacă nu le poate pune în practică, să plece singur. Normalitate înseamnă și responsabilitate, asumarea responsabilității. Înseamnă și corectitudine, respect, decență și transparență. Înseamnă să-ți pese de banul public, de oameni, de oraș. Poate fi numită “normalitate” ceea ce trăim noi azi?