Trei decenii de la revoluție. Evenimentele de la Câmpina, din decembrie 1989, văzute prin ochii unui om din sistem – sergentul major de miliție Cezar Șerbănescu

- Social -

Decembrie 1989-decembrie 2019, trei decenii de la ceea ce numim cu toții... revoluție. 30 de ani nu au fost de ajuns pentru a găsi răspunsuri la toate întrebările și pentru a risipi toate îndoielile. Dar important este și să nu uităm acele zile. Noi continuăm seria amintirilor și mărturisilor din acele zile, de la Câmpina, cel cu care am stat de vorbă fiind, de această dată, un om al sistemului, la acea vreme – sergentul major de miliție Cezar Șerbănescu.

Sunt lucruri interesante care se desprind din discuția cu actualul pensionar MAI Cezar Șerbănescu. Acesta povestește evenimentele de atunci cu foarte multe amănunte, de parcă totul s-ar fi întâmplat ieri. ”De pe 17 decembrie eram în consemn, se patrula împreună cu gărzile patriotice, după un program bine stabilit. În toate acele zile a fost liniște, se știa, se mai auzea pe la colțuri ce și cum, dar nimic oficial... Pe 22 decembrie, dimineața, am avut de patrulat pe Bulevardul 23 August de atunci, actualul Carol, de la Casa Cărții până la Peco. Vreau să vă spun că în dimineața respectivă am dat chiar și o amendă pentru oprire neregulamentară. ”Dumneata nu știi ce se întâmplă în țară?”, m-a întrebat șoferul respectiv pe un ton destul de politicos, dar cu un anumit reproș în voce. Și mi-a mai spus că până diseară își va recupera permisul... Așa s-a întâmplat, a urmat fuga lui Ceaușescu, au fost tensiunile pe care le cunoaștem cu toții, cei care am trăit acele zile. I-am dat omului permisul înapoi , chiar dacă încălcase în mod evident legea, dar am zis că e o perioadă în care nu avem nevoie și de astfel de probleme. Deja pe stradă lumea începea să freamăte, era o stare generală de emoție amestecată cu teamă”, ne-a povestit Cezar Șerbănescu. (video)

Practic, Cezar Șerbănescu era un milițian aflat pe stradă, în exercițiul funcțiunii. Patrula cu colegii de la gărzile patriotice, având asupra lor armament și muniție. “Acela a fost un moment… Ne-am gândit că, în euforia generală, dacă vom fi văzuți ca oameni ai sistemului, cine știe ce se va întâmpla, cine știe pe mâna cui intră armamentul din dotarea noastră. Încet și discret ne-am îndeptat spre sediu. Cum am ajuns acolo, nu am apucat să predau armamentul că maiorul Ilie, comandatul nostru, mi-a cerut să-l duc cu mașina la Școala de Subofițeri, actuala Școală de Poliție. La întoarcere, mi-a cerut să-l duc la sediul Primăriei, care atunci era pe Strada Mărășești. Aici a fost un moment tensionat, pentru că au venit la mine doi cetățeni să-mi ceară socoteală că unuia dintre ei îi luasem permisul cândva. Acesta era și cam băut... Recunosc, mi-a fost teamă, repet, în primul rând pentru că aveam armament asupra mea și cine știe ce se putea întâmpla dacă ajungea pe mâna unora. Cred că în aceeași zi, ca să se vadă că am trecut de partea revoluției, am mers în oraș și am cumpărat o rolă tricoloră, din care ne-am pus toți banderole tricolore pe mână. Apoi, în zilele următoare am făcut de gardă în jurul perimetrului unității de securitate, actuala unitate de jandarmi. Într-una dintre nopți am auzit mișcare, dar nu din afară, se tot spunea că vom fi atacați de teroriști, ci dinspre interior. Era șeful meu de la Circulație, maiorul Viorel Secară, care mi-a cerut să intru și să veghez zona de la fereastră, ”că tu ai familie acasă, Cezare, și trebuie să te întorci teafăr la ai tăi”. În acele momente, m-a impresionat profund gestul dumnealui, un gest pe care nici astăzi nu l-am uitat”, își încheie Cezar Șerbănescu povestea despre felul în care a trăit zilele revoluției din 1989, la Câmpina.

Citiți și: Trei decenii de la revoluție. Evenimentele de la Câmpina, trăite din Cabinetul 1 al Primăriei de comandantul militar al orașului, căpitanul Lucian Cercel
Trei decenii de la Revoluție. Reconstituirea ieșirii în stradă la Câmpina, cu Adrian Dochia, chiar de pe terasa Casei Tineretului