Centenarul fotbalului câmpinean. Cu Nicolae Achim, despre cei 50 de ani petrecuți la FC Poiana Câmpina, unde a fost și căpitan, și magazioner, și delegat al echipei

Dialogul cu Nicolae Achim a avut loc chiar pe stadionul din Poiana Câmpina, locul de care, o să vedeți, îl leagă foarte multe amintiri. De asemenea, pentru prima dată după mai bine de 15 ani, Nicolae Achim a reintrat în vestiarul echipei, un loc pe care l-a regăsit total schimbat. Nicolae Achim ne-a vorbit de începuturile sale în fotbal, care - paradoxal - nu au fost la Poiana, ci pe vechea arenă IREP, unde juca Electrica Câmpina. Apoi, a venit la Poiana Câmpina, unde l-a găsit în vestiarul seniorilor ca lider al echipei pe Vasile Postolache, tatăl unui alt viitor căpitan al echipei, Alin Postolache. Interlocutorul nostru și-a amintit cu plăcere primul gol marcat în Divizia B, din plonjon cu capul, într-un meci cu echipa din Suceava, cum a ajuns căpitanul echipei, dar și - lucru care se întâmplă tot mai rar astăzi - cum îi era realmente rușine să iasă pe stradă după câte un meci mai slab. Veți mai afla ce coechipieri a avut, cine i-a fost mai apropiat, ce antrenori i-au influențat cariera și multe altele.
În total, Nicolae Achim a jucat 12 sezoane pentru FC Poiana Câmpina, din care mai mult de jumătate în Divizia B, unde a adunat în jur de 200 de prezențe. Cariera sa de jucător s-a oprit, practic, imediat după cutremurul din 1977, atunci când i s-a dărâmat casa în care locuia. A rămas în continuare alături de echipă, mai întâi ca magazioner, apoi și ca delegat al echipei, inclusiv la acel episod controversat, din 1994, meciul de la Filipești, care a adus promovarea în Divizia B. Nicolae Achim ne-a mai vorbit despre o serie de meciuri... cu cântec, de relația tumultoasă pe care a avut-o cu președintele Dan Chițu, despre un fost comandant al Poliției care a vrut să-l dea afară de la stadion, despre echipamentele pe care le-a avut în grijă ca magazioner și despre multe, multe altele. Omul care l-a avut ca adversar direct pe Dobrin, dar care a jucat și împotriva lui Cornel Dinu, încă din perioada junioratului, și-a deschis sufletul și a depănat o mulțime de amintiri, parte a unei istorii cunoscute și mai puțin cunoscute a fotbalului câmpinean în cei 100 de ani de existență.