Tehnici complexe, cu echipamente performante, la Departamentul de Imagistică Medicală de la SanConfind

Departamentul de Imagistică Medicală de la SanConfind este dotat cu echipamente şi aparatură ultraperformante, realizate de producători de renume mondial, precum Siemens şi General Electric. La SanConfind, pacienţii pot beneficia de multiple investigaţii din domeniul radiologiei şi imagisticii medicale: imagistică prin rezonanţă magnetică (IRM), tomografie computerizată (CT), osteodensitometrie (DEXA), mamografie cu tomosinteză şi puncţie stereotaxică (oferă imagini tridimensionale şi puncţia biopsie de sân), ecografie digitală și radiologie digitală.

Rezonanţa magnetică (RM)
Centrul Medical SanConfind foloseşte un aparat pentru rezonanţă magnetică model Siemens Magnetom Aera 1.5 T. Aparatul are o putere a câmpului magnetic de 1,5 tesla și permite obţinerea unor imagini de înaltă calitate, cu antene dedicate, într-un timp mult mai scurt decât în cazul altor aparate RM. Rezonanţa magnetică nu foloseşte raze X, ci interferenţa dintre un câmp magnetic şi anumite unde electromagnetice (unde radio). Aşadar, imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM) este neiradiantă şi neinvazivă. ”Imagistică prin rezonanţă magnetică” (IRM) a înlocuit vechea denumire medicală “rezonanţă magnetică nucleară” (RMN), deoarece aceasta din urmă putea fi greșit înțeleasă, lăsând impresia celor neavizați că se referă la o procedură cu radiații nucleare, o impresie complet falsă. Investigația se bazează pe un fenomen descoperit acum 80 de ani. Atunci când se găsesc într-un puternic câmp magnetic bombardat de unde radio, atomii de hidrogen (care intră în compoziția apei și, deci, a oricărui țesut) își schimbă poziția și emit anumite semnale. Prin “ascultarea” și detectarea poziției atomilor se poate evidenția forma și consistența respectivului țesut/organ, dar și apariția unor tumori incipiente. De fapt, protonii din nucleele atomilor de hidrogen emit acele semnale, de unde și adjectivul “nucleară” atașat mult timp rezonanței magnetice în vechea denumire a investigației. Așadar, imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM) foloseşte proprietăţi magnetice pentru vizualizarea organelor interne și funcţionează prin măsurarea, în prezenţa unor câmpuri magnetice controlate, a răspunsului unei anumite părţi a corpului la undele radio.

Utilizări optime
Rezonanța magnetică reprezintă una dintre cele mai avansate tehnici imagistice medicale şi permite vizualizarea multiplanară a diferitelor organe şi tesuturi ale corpului uman, asigurând un contrast excelent între diferitele tipuri de țesuturi moi, un contrast superior celui obţinut în tomografia computerizată (CT). Deşi IRM este considerată “regina imagisticii medicale”, metoda nu este întotdeauna ultima la care se recurge, deoarece există afecţiuni în care sunt preferate alte investigaţii imagistice, ținând cont că acestea, în unele cazuri, realizează imagini care clarifică mai bine diagnosticul. Aparatul IRM este adecvat, în special, în cazul leziunilor ţesuturilor moi şi neuro-patologiilor, dar nu este potrivit şi pentru ţesuturile dense precum oasele. Pentru depistarea afecțiunilor oaselor se folosește computerul tomograf. Având în vedere că rezonanța magnetică poate fi realizată în orice plan, aparatul IRM permite localizarea deosebit de precisă a leziunii. De exemplu, poate cuantifica mărimea infarctului, a zonei afectate de hemoragie după un atac vascular cerebral, sau poate diagnostica tumorile cerebrale. Aparatul RM de la SanConfind poate susţine o greutate maximă de 190 kg şi permite efectuarea unei game largi de investigaţii: mână, articulaţie pumn, cot, umăr, antebraţ, braţ, şold, coapsă, genunchi, gleznă, picior, gambă, coloană vertebrală, abdomen, pelvis, cap etc.

Istoricul rezonanței magnetice
Istoria imagisticii medicale a început, la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu descoperirea de către Conrad Roentgen, în 1895, a razelor X, pentru care a şi primit, în 1901, premiul Nobel în medicină. De atunci, domeniul a evoluat foarte mult și relativ rapid. Pionierul rezonanței magnetice nucleare a fost fizicianul evreu american Isaac Rabi, care a descoperit, în cercetările sale realizate în anii 1930, că atomii de hidrogen pot fi stimulați de un câmp magnetic puternic. Unul din oamenii importanți ai Proiectului Manhattan (proiectul de dezvoltare a primei arme nucleare, de către americani), Isaac Rabi a fost și laureat al premiului Nobel în fizică pentru cercetările sale privind natura forțelor care leagă protonii de nucleu, cercetări care au condus la dezvoltarea metodei de detecție bazată pe rezonanța magnetică nucleară. Un deceniu mai târziu, fizicienii americani Felix Bloch și Edward Mills Purcell au continuat descoperirile făcute de predecesorul lor, constatând că diferă intensitatea și frecvența dintre primul și al doilea câmp magnetic creat, fenomen care a fost denumit rezonanță magnetică nucleară. Chimistul și radiologul Paul Lauterbur (tot american), a reușit redarea primei imagini RMN, în anul 1973. Acesta, împreună cu Peter Mansfield, a obținut, în 2003, Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină - pentru contribuțiile în domeniul medicinei care au permis dezvoltarea tehnologiei imaginilor prin rezonanță magnetică nucleară. (P)