Centenarul fotbalului câmpinean. Nicolae Vereu - primul câmpinean la Luceafărul și o amintire cu Nadia

- Sport -

În 2020, fotbalul câmpinean aniversează 100 de ani de la înființarea cu acte în regulă a primei echipe de fotbal din Câmpina. Se întâmpla la 1 septembrie 1920, iar echipa se numea "Principesa Ileana". CâmpinaTV.ro v-a obișnuit cu informații deosebite despre Câmpina, despre istoria localității, despre oameni care au trăit și creat aici, despre fapte și evenimente, astfel că, din dorința de a marca acest moment unic pentru un fotbal câmpinean aflat (aproape) în moarte clinică, realizăm o serie de interviuri cu oameni care au însemnat ceva în fotbalul câmpinean în ultima sută de ani. Invitatul acestui episod este Nicolae Vereu - jucător, arbitru, antrenor, observator și conducător de club, primul câmpinean ajuns la celebrul club Luceafărul. Poveștile sale sunt extraordinare...

Dar până la momentul interviului integral, vă oferim câteva detalii despre ceea ce a însemnat aventura primului câmpinean la Luceafărul. Înainte de orice trebuie precizat că Luceafărul București a fost înființat în anul 1978, obiectivul său fiind selecționarea permanentă a celor mai buni copii și juniori din țară. Nicolae Vereu a fost selecționat în prima generație a Luceafărului, printre colegii săi de generație numărându-se Rednic, Iovan, Lovaș, Nemeghi, Bolba, Telecan de la UTA, Comșa de la Galați, Pruteanu de la Bacău, Iosif de la FC Argeș, antrenorul acelei echipe fiind Aurel Măndoiu, de la Sportul Studențesc. 
Sunt multe amintiri pe care Nicolae Vereu le păstrează din acea frumoasă perioadă a anilor 1978-1979. ”Țin minte că am fost în Ungaria pentru o dublă partidă amicală cu magharii, meciurile jucându-se la Bekecsaba și Gyula. La primul meci, din ospitalitate sau știu eu de ce, în cabină când am intrat erau câteva lăzi cu niște suc, ceva carbogazos. Noi, veniți din România, nu prea știam de așa ceva... Până au venit conducătorii noștri fiecare băusem vreo două-trei sticle din alea de suc. Acidul ăla a început să-și facă efectul încă de la încălzire, astfel că primul meci am luat bătaie cu 2-0. Apoi, la meciul al doilea, nu am mai pus gura pe acel suc și am reușit o remiză... Dar amintirea cea mai puternică este din afara gazonului. Noi locuiam la un hotel, unde era și restaurant. La etajul al doilea eram noi, fotbalișții, iar la etajul al treilea era gimnaștii și gimnastele. Aproape întreaga perioadă am fost vecini, colegi cu Nadia Comăneci, cu Teodora Ungureanu, toată acea echipă de aur a gimnasticii românești. Ne întâlneam zi de zi, mâncam împreună... Nadia, care era deja campioană olimpică, era singura care era servită la masă. Toți ceilalți, indiferent de la ce sport eram, mergeam să ne luăm singuri mâncarea, la un fel de împinge-tava. Toată lumea se uita la ea cu mare admirație, era Nadia. Ei bine, după Europenele de gimnastică de la Moscova, atunci când Nadia a ratat, la întoarcere nu a mai fost servită la masă. Nu am știut niciodată de ce... Ei bine, marea Nadia își lua tava și venea alături de noi să-și ia mâncare. Toți, și eu și toți ceilalți, îi cedam locul și o lăsam să ia mâncare în fața noastră. Era Nadia, un bun național!”, ne-a povestit Nicolae Vereu. (video)
Nicolae Vereu mai are multe, foarte multe povești fabuloase, din toate domeniile în care a activat. În interviul integral, pe care îl vom publica sâmbătă, 22 august, veți afla cum a început fotbalul la Poiana Câmpina, cine a fost primul său antrenor, cum a ajuns de la Minerul Filipești la Metalul Filipești, povestea halucinantă a ultimului său meci, chiar pe stadionul Poiana, Poiana - Metalul Filipești. Din arbitraj veți afla emoțiile și satisfacțiile de la un amical Steaua - Rapid, veți mai afla cum a ajuns cu o echipă de juniori din Filipești la un turneu zonal de juniori, apoi multe din peripețiile vieții de conducător de club. Nu în ultimul rând, veți afla în care dintre cele cinci ipostaze (jucător, arbitrul, antrenor, observator, conducător) s-a simțit Nicu Vereu cel mai bine, dar și de unde marea sa pasiune pentru UTA. Toate acestea și încă multe altele în interviul integral, pe care îl vom publica vineri, 21 august.
(Foto medalion - stânga - echipa Luceaăfurl București, în decembrie 1978; Nicolae Vereu al treilea pe rândul de sus, de la dreapta la stânga; dreapta - Nadia Comăneci)

Citiți și Centenarul fotbalului câmpinean. Mircea Hagianu: ”La Revoluție, am apărat cu arma în mână bazele sportive, iar acum...”
Centenarul fotbalului câmpinean. Roberto Opatchi: ”Am intrat în vestiarul Stelei, campioana Europei, odată cu Hagi”

• 19.08.2020 07:58 Diaconescu Vasile Mă bucur pentru interviu,el este văr cu mine,l-am văzut jucând la Poiana !