V-am prezentat zilele trecute o parte dintre schimbările care au intervenit în transportul public județean de persoane, odată cu intrarea în vigoare, de la 1 ianuarie 2024, a noului program și noilor tarife aprobate de Consiliul Județean Prahova.
Traseele pentru transportul de călători în județul Prahova au fost împărțite în 12 grupe, iar la nouă dintre ele au fost semnate contractele cu câștigătorii licitației organizate de Consiliul Județean. Un lucru bun este acela că tarifele sunt diferențiate pe distanțe, de exemplu, un bilet de călătorie de la Poiana Câmpina la Câmpina nu mai costă cât biletul de la Poiana la Bănești, referindu-ne aici la traseul Gară-Centru-Bănești.
Cel mai neplăcut lucru este acela că a fost desființat traseul Câmpina-Ploiești și retur, practic traseul cu cele două municipii ale județului drept capăt de linie. Sigur, există două trasee care leagă Valea Prahovei de Ploiești, cu pornire de la Azuga, unul trece prin Breaza, altul doar prin Nistorești, ambele cu oprire în Câmpina. Dar nu este același lucru, în special pentru navetiști, deoarece microbuzele vin deja aglomerate și, după cum se știe, nu este permisă călătoria pasagerilor în picioare. În plus, Câmpina nu înseamnă... doar Câmpina, ci și comunele din jur, deci mai mulți călători.
Încercăm să înțelegem rațiunea pentru care a fost desființat acest traseu, după atâția ani. Cine a făcut-o, se știe, Consiliul Județean, cel care a stabilit traseele județene, le-a împărțit în grupe și le-a scos la licitație. Dar de ce a făcut asta? Este o întrebare la care tot Consiliul Județean ar trebui să răspundă. Știe CJ în ce situație a pus navetiștii? Dar pe elevii din zona Câmpina, care învață la Ploiești? Știe CJ cum se circulă pe Valea Prahovei și că este imposibil de respectat programul microbuzelor care vin de la Azuga?
Cine reprezintă interesele câmpinenilor în această poveste care arată fix ca o bătaie de joc la adresa celui de-al doilea municipiu al județului? Ultima întrebare este retorică...
Un tată distrus de durere a construit la Câmpina un castel în memoria unicei fiice dispărută prematur, când nu împlinise încă 19 ani.
Bătaia de zilele trecute de la Liceul Tehnologic ”Constantin Istrati” din Câmpina nu și-a stins încă ecourile. Iar cele mai neașteptate pentru noi vin chiar de la unii profesori!
În multe țări, mai puțin în România, există un adevărat cult pentru cinstirea memoriei înaintașilor.
Se spune despre simțul umorului că este apanajul oamenilor inteligenți... În aceste condiții, este și mai îngrijorător că, de o vreme încoace, simțul umorului pare să dispară.