V-o mai amintiți pe Ioana Trașcă, vocea de aur a Câmpinei? Unde este și ce face ea acum

Ce face acum Ioana Trașcă? Unde ești stabilită? Cu ce te ocupi?
Am studiat si m-am specializat în performance marketing și sunt activă în profesia mea de mai bine de 14 ani. De 7 ani trăiesc în Germania, împreună cu soțul și cu fetița mea. În prezent sunt Head of Marketing într-un grup olandez de companii. Dar cea mai importantă reușită din viața mea rămâne aceea de a fi mama Carlei.
”Muzica a fost visul tatălui meu”
Cum a fost copilăria ta? 
Copilăria mea a fost frumoasă și senină, mulțumită părinților mei, care au reușit să facă o treabă grozavă, în niște vremuri în care societatea românească încă își neglija adesea copiii. Le sunt atât de recunoscătoare mamei și tatălui meu pentru felul în care m-au avut în grijă și m-au crescut cu iubire și siguranța unui cămin primitor. Ei sunt cu adevărat eroii copilăriei mele.
Cum ai început muzica? Cu ce profesori?
Muzica a fost visul tatălui meu și mă bucur că m-a luat și pe mine într-o așa frumoasă ambiție. Experiența pe scenă mi-a modelat personalitatea și mi-a dat multă încredere în mine. Am avut destul de mulți profesori de muzică, dar câmpinenii care m-au ghidat și susținut cel mai mult în devenirea mea muzicală sunt Florin Predescu și Liviu Briciu. Doi oameni de excepție, la care mă întorc mereu cu gândul plină de recunoștință și admirație.
Care au fost cele mai importante momente ale carierei tale muzicale?
Primul și cel mai memorabil rămâne cel de la vârsta de 6 ani, când am urcat pe scenă cu fratele meu Ștefan (care mă acompania instrumental) în fața unei săli pline de oameni. Îmi amintesc foarte bine emoțiile trăite, mâna mea care tremura în mâna caldă și încurajatoare a fratelui mai mare, aplauzele publicului. Au mai fost desigur și alte momente relevante, cum ar fi Festivalul Internațional Ti Amo din Onești, unde după doi ani de locul 4, m-am ambiționat atât de tare încât în anul al treilea am câștigat trofeul festivalului. Au mai urmat apoi alte trofee și podiumuri la festivaluri internaționale în Viena, București, Brăila, precum și participările la Festivalul de la Mamaia - întâi cu trupa Basic și apoi solo.
A fost prezența la Festivalul de la Mamaia vârful carierei tale? Atunci erai, așa cum ai spus, solista trupei Basic, ai mai ținut legătura cu colegii tăi de trupă?
Nu, nu cred că a existat cu adevărat un vârf al carierei mele muzicale. Pentru mine muzica nu a fost niciodată o profesie, ci un hobby. În ceea ce îi privește pe colegii din Basic, cu unul dintre ei am rămas în relații foarte strânse - fratele meu, Ștefan. Dar cu restul băieților nu pot spune că mai sunt chiar într-un contact activ, deși mă bucur de câte ori îi văd povestind câte ceva pe rețelele sociale.
”Muzica a rămas un hobby foarte drag”
Ce rol mai ocupă muzica în viața ta? Mai cânți?
Același dintotdeauna - e un hobby foarte drag mie, care mă bucură și mă liniștește ori de câte ori apuc să mă așez la pian și să cânt câteva melodii.
În copilăria în care ne-ai încântat cu vocea ta, îți imaginai, îți doreai o carieră muzicală?
În copilărie știu că îmi doream să ajung la MTV. Și asta s-a întâmplat, într-adevăr, câțiva ani mai târziu, cu Basic. Așa că pot spune că mi-am îndeplinit și visul acesta.
Îți este dor de perioada în care cântai?
Da. Sunt în prezent, uneori, perioade aglomerate în care nu apuc să cânt deloc, iar atunci mi se face dor. Am însă noroc să am destul de mulți prieteni muzicali în Germania și, de câte ori avem ocazia, ne strângem să facem câte un jam-session împreună - să ne încărcăm bateriile.
Cum vezi acum acea perioadă?
Cu drag. Mă bucur că viața m-a purtat și pe acea stradă. Este categoric o experiență complexă și greu accesibilă, pe care eu am avut, însă, șansa să o pot trăi. Sunt foarte recunoscătoare pentru asta.
”Familia mea se bucură de concertele spontane din sufragerie”
Ți-ai întemeiat o familie și ai o fată superbă. Ce spune soțul tău despre vocea ta și dacă ai transmis talentul tău muzical fetei tale?
Da, familia mea se bucură de toate concertele spontane din sufragerie, desigur. Iar fetița mea este și ea muzicală, într-adevăr. Nu îmi doresc o anume carieră pentru ea. Ci sper doar să o pot sprijini să își descopere singură ce anume o bucură mai mult în viață și să își canalizeze energia într-acolo.
Cât de des te întorci la Câmpina? Mai urmărești ce se întâmplă aici? Cum ți se pare Câmpina de acum, comparativ cu cea a copilăriei tale?
Trebuie să recunosc cu tristețe că ajung destul de rar prin Câmpina în prezent. Mai ales după ce am pierdut-o pe mama acum doi ani, ne întâlnim cel mai adesea cu tata direct la București, unde locuiește și restul familiei extinse. Încerc, însă, să rămân conectată măcar prin rețelele de socializare cu orașul și cu oamenii dragi de acolo.
Ce muzică îți place acum? 
Gusturile mele muzicale nu s-au schimbat foarte mult în timp. Ascult în continuare cu plăcere jazz, soul, funk și pop-rock, atunci când reușesc să schimb vreun pic playlistul fetiței cu muzică pentru copii.
”Nu avem un plan de a ne întoarce în țară”
Îți propui să te întorci la un moment dat la Câmpina sau măcar în țară? Unde te vezi peste 10 ani?
Dacă e ceva ce am învățat cu adevărat în viața mea de până acum este că viitorul poate fi oricând surprinzător. Momentan, familia mea și cu mine nu avem un plan de a ne întoarce în țară, dar ce va fi peste 10 ani va trebui să așteptăm ca să aflăm.
Îți mulțumim și o să te rog să închei cu un mesaj pentru câmpineni.
E nevoie de întreaga comunitate pentru a crește un copil, zice o vorbă veche. Și așa este - copiii cresc în spiritul universului care îi înconjoară și duc apoi în lume cu ei tot ce le-a fost sădit în suflet în anii copilăriei. Câmpina este o comunitate caldă și senină, primitoare și răbdătoare cu copiii ei. Așa că mesajul meu este: câmpineni, rămâneti buni și blânzi cu copiii voștri și aveți încredere în noile generații. Sprijiniți-i și încurajați-i să fie mai buni în fiecare zi! Lăsați-i apoi să zboare și să înalțe întreaga comunitate împreună cu ei.
Eu vă sunt recunoscătoare tuturor celor care m-ați crescut, într-un fel sau altul, și vă mulțumesc pentru încrederea și răbdarea pe care mi le-ați dăruit. Și oriunde aș fi în lume, să știți că port mereu în suflet o bucățică de acasă.