In memoriam Costică Radu, directorul Casei de Cultură din Câmpina timp de două decenii

- Social -

Pe 16 aprilie 2020 se împlinesc zece ani de la trecerea în neființă a celui care a fost Constantin Radu sau... Costică Radu, așa cum îi spuneau prietenii, așa cum îl știau câmpinenii, cel care a condus Casa de Cultură din Câmpina timp de 20 de ani, din 1985 și până la ieșirea sa la pensie, în 2005. Aceste rânduri sunt în amintirea lui Costică Radu, omul jovial, iubitor de viață, de cultură, de frumos, omul cu mulți prieteni.

De cele două decenii în care Costică Radu s-a aflat la conducerea Casei de Cultură "Geo Bogza" se leagă multe dintre realizările acestei instituții, în special, dar și ale culturii câmpinene, în general. De la spectacole de înaltă calitate, atât de teatru, cât și de varietăți, aduse la Câmpina datorită relațiilor pe care le avea, la edițiile de legendă ale "Carnavalului Primăverii", de la înființarea Ansamblului Folcloric ”Ghiocelul” și până la Festivalul Folcloric ”Hora prahoveană”, o manifestare de tradiție (inclusă acum în Festivalul ”Serbările Toamnei”), dar și Galele APLER, o manifestare de înaltă ținută, organizată ani la rând, toate i se datorează în mare măsură și lui Costică Radu. După dispariția sa, în semn de apreciere a întregii activități în slujba culturii câmpinene, sala mică a Casei de Cultură poartă numele "Constantin Radu".

Cum și-l amintesc prietenii și colaboratorii (câțiva dintre ei) pe Costică Radu...

Florica Jinga, solistă de muzică populară: ”Radu a fost un om de cultură și un profesor foarte bun și dedicat. Am participat alături de el la toate manifestările care aveau loc în acea perioadă. Era vesel, un bun prieten și reușea să arate Câmpinei că avem activități artistice. Am avut ocazia să merg alături de el și de alți colegi prin turnee prin țară, la diferite evenimente, unde eu eram invitată să cânt, iar el în calitatea lui de director al Casei de Cultură. Indiferent de grupul pe care îl alcătuiam, el era sufletul acelui grup. Ne spunea o grămadă de glume, de bancuri, unele mai deocheate pentru vremurile de dinainte de 1989, știa să creeze o atmosferă în care îți era drag, te simțeai excelent. Un iubitor de viață, un iubitor de frumos, un prieten al artiștilor. Personal, am un mare regret, pentru că eu am cântat la toate concertele de la Fântâna cu Cireși sau de la Casa de Cultură, atât înainte să plec în Israel, imediat după 1989, cât și după întoarcerea mea în 2002, dar după ce el nu a mai fost director, eu nu am mai fost niciodată chemată să cânt pentru Câmpina de ceilalți veniți după el”.

Florin Dochia, scriitor, director al Casei de Cultură Câmpina în perioada 2005-2015: "Probabil aveam 17-18 ani când l-am cunoscut pe Costică Radu, la Casa de Cultură, veneam la Cenaclul Literar „B. P Hasdeu” şi la emisiunile culturale de la staţia de radioficare a oraşului. Era diferit de ceilalţi activişti culturali - madam Tufă, directorul Nica – amabil, cu simţul umorului şi mult bun simţ; săritor, deschis la ideile unor manifestări culturale, protector cu cei tineri şi cu cei care mai „săreau calul” cu comentarii politice (neconforme cu politica partidului comunist). Avea mulţi prieteni din toate domeniile – profesori, medici, ingineri, cercetători de la Institut. Peste ani, după 2000, l-am regăsit la fel de comunicativ, poate un pic mai obosit… Dar cu la fel de mulţi prieteni, care veneau aproape zilnic la el la birou, ori îl chemau la o cafea „îmbunătăţită”. Lucram la televiziunea locală, am reluat colaborarea culturală, cenaclul, serile de poezie şi muzică, iar când a ieşit la pensie, am venit, prin concurs, în locul său. Deja, schimbul s-a făcut lesne, avem atâtea în comun – idei, realizări, oameni… I-am preluat moştenirea şi am dezvoltat-o, adaptată la vremurile în schimbare, mereu în schimbare. Costică Radu binemerită pe deplin să dea numele sălii de la etajul unu: acolo a trăit multe şi a dăruit multe, de-a lungul deceniilor. El nu a plecat, doar lipseşte puţin..."

Alexandru Grecu, pensionar, profesor de educație fizică, omul alături de care Costică Radu a înființat Ansamblul Folcloric ”Ghiocelul”, în anul 2002: ”Costică Radu a fost unul dintre cei mai longevivi directori de casă de cultură din România. Poate știți că înainte de 1989 era celebra rotație a cadrelor... Ei bine, pe Costică Radu l-au ”uitat”, iar când cineva de la județ și-a adus aminte, era aproape de pensie și nu l-au mai schimbat. De asemenea, Costică Radu a fost președintele onorific al unei asociații a directorilor de case de cultură din România, ceea ce nu este deloc puțin lucru, chiar dacă era o funcție onorifică. Am fost prieteni buni mulți ani... Costică era un om vesel, jovial, un om plăcut, un om care avea tot timpul o glumă pe vârful buzelor, un prieten adevărat. El a venit prin 2002 la mine cu ideea să realizăm un ansamblu folcloric din tineri. Recunosc că am fost puțin egoist și chiar dacă el îmi propusese să mergem prin toate liceele, să facem o selecție, eu i-am spus că pot aduce pentru ansamblu doar elevi de la ”Grigorescu”. M-am gândit că este mai ușor de găsit timpul necesar pentru pregătirea lor, că fiind toți de la un singur liceu poți avea și un mai mare control asupra lor și, nu în ultimul rând, m-am gândit și la prestigiul liceului. Costică a acceptat și iată că sunt atâția ani de când acest ansamblul folcloric există... Sigur, despre omul Costică Radu, despre numeroasele amintiri pe care le am cu el aș putea vorbi ore întregi, dar nu vreau să închei fără a vă mulțumi vouă că v-ați gândit la el”.

Florin Buda, directorul Casei Tineretului: ”Totul începea în toamna anului 1983 când pașii m-au îndrumat spre Casa de Cultură cu gândul să contribui la realizarea emisiunilor de radioficare. Se chinuia să le realizeze Costică Radu, pe atunci metodist la instituția pe care a slujit-o până aproape de dispariția sa. Și așa s-a legat o strânsă prietenie. Nu pot fi uitate spectacolele de teatru, de revistă, de păpuși ce se realizau cu forțe proprii de aici, din Câmpina. După 1990 au rămas memorabile marile spectacole de Ziua Femeii, care începeau seara, la ora 20.00, și se terminau dimineața, la 3.00, la 4.00... Spectacolele de revistă cu Stela și Arșinel, cu Jean Constantin, cu Puiu Călinescu și mulți alții, sau cu Florin Piersic, chiar înaintea plecării acestuia pentru prima dată în America... Iar apoi Galele ALPER, care transformau Câmpina într-o capitală a culturii românești prin numărul mare de personalități ce au venit în urbea noastră. Se pot spune multe despre acțiunile pe care le-am organizat sau la care am participat cu Costică Radu de-a lungul a peste 25 de ani. Mi-e dor de tine, prieten drag!”

Ion Mircea, pensionar, fost director resurse umane IRA Câmpina, consilier local și președinte al Comisiei de Cultură din Consiliul Local în mandatul 2000-2004: ”Costică Radu... Am avut marea bucurie de a-mi fi prieten mulți ani. Am atât de multe amintiri și de peripeții cu Costică, încât aș putea scrie ușor o carte. Am mers împreună la foarte multe evenimente, contribuiam și eu la organizarea multora, mai ales în perioada în care am fost și președinte al Comisiei de Cultură din Consiliul Local. Și datorită lui Costică Radu am avut ocazia să văd piese de teatru de excepție jucate la Câmpina, spectacole cu mari artiști, iar Costică Radu se bucura de prietenia unor titani ai teatrului românesc, primul nume care îmi vine în minte fiind cel al lui Florin Piersic. Sau Dumitru Fărcaș, care a și fost la una dintre edițiile ”Horei prahovene” și mulți alții. Omul Costică Radu era un tip extrem de jovial, cu o bună dispoziție molipsitoare, care nu te refuza niciodată, care avea mereu o glumă... Eu nu l-am văzut niciodată supărat... Iar în preajma lui parcă viața era mai frumoasă. De la petrecerile la care am fost împreună au rămas o mulțime de vorbe de duh, pe care unii dintre cei care l-am cunoscut ni le amintim și acum și de fiecare dată o facem în memoria lui. A fost un tip extraordinar, de care îmi aduc aminte aproape zilnic cu mare plăcere și mă mândresc cu faptul că am avut marea bucurie de a fi prietenul unui asemenea om”.

Gheorghe Tudor, pensionar, primar al municipiului Câmpina în perioada 2000-2004: ”L-am cunoscut pe Costică Radu în anii '50, pentru că pe atunci, la Cosminele, de unde era el, nu exista școala primară ciclul al doilea. Iar el și colegii lui din Cosminele, din Vâlcănești sau din alte comune veneau la Buștenari, unde era școală cu șapte clase, cum era pe vremea aceea. Apoi, drumurile noastre s-au despărțit, dar ne-am reîntâlnit în Câmpina și am colaborat foarte bine, mai ales în perioada în care am fost primar. Țin minte Galele APLER, un eveniment pe care el îl organiza la Câmpina, alături de Ion Tomescu, directorul Editurii Libra. În cadrul acestor gale m-am convins cât era Costică de cunoscut și de apreciat în întreaga țară, de oameni de mare valoare, de la scriitori, publiciști, directori de edituri. Pentru mine, acele momente au fost unice. Dincolo de toate acestea, Costică era un om vesel, un om pe care nu te puteai supăra niciodată, un om care avea tot timpul o glumă cu care să te facă să te simți bine și un om cu care nu te puteai certa. De asemenea, era un om foarte săritor și cred că a ajutat foarte mult la viața lui, pe oricine a avut nevoie. Mi-a părut foarte rău când a murit, pentru că îl cunoșteam la acel moment de vreo 60 de ani, o viață de om. Am ținut legătura cu familia lui, cu soția, cu cei doi băieți și mă bucur că acum voi, prin această inițiativă, faceți un gest frumos în memoria lui”.

Ion Stamen, pensionar, fost comandant al Unității de Securitate, devenită apoi Unitatea de Jandarmi din Câmpina: ”Costică Radu era un om extrem de vesel, un om cu care de fiecare dată când mă întâlneam, chiar și în ocazii oficiale, avea mereu pregătit câte un banc nou. Era un sufletist și era mereu prezent la acțiunile unității pe care eu o conduceam, iar noi la rândul nostru participam la spectacolele de la Casa de Cultură cu militari când era nevoie sau, mai apoi, cu invitații la spectacolele deosebite care aveau loc aici. Era un om în preajma căruia totul parcă prindea viață, jovial, destins, mereu zâmbitor, un om care transmitea bună dispoziție și care era sufletul oricărei petreceri”.

• 16.04.2020 20:18 Ofelia Florica Harangus Numele meu este Ofelia Florica Harangus-interpret de muzica populara . Multi dintre campineni ma cunosc avand o indelungata activitate la catedra ca educatoare.Am citit opiniile celor care l-au cunoscut pe Costica Radu si nu am rezistat tentatiei de a nu spune,aici,cateva amintiri legate de fostul om de cultura al municipiului Campina. L-am cunoscut pe Radu de pe vremea cand impartirea administrativ-teritoriala era alta( regiunea Ploiesti) ,prin anii 1964...In perioada aceea ,copila fiind, faceam parte,alaturi de bunicul meu Traian Barbu-constructor de instrumente populare-titera si mama mea -rapsod popular-Vica Barbu, dintr-un mare Ansamblu folcloric al Palatului Culturii de la Ploiesti. Cel care ''raspundea'' de soarta artistilor amatori din raionul Campina era Radu Constantin. Intotdeauna era prezent in casa familiei noastre de la Plaiul Campinii-Sotrile .Era fascinat de modul cum bunicul meu construia titerele, era fascinat de acordurile armonioase a acestui instrument. De fiecare data cand veneu reprezentanti ai Radio Difuziunii Romane pentru realizarea unor emisiuni folclorice,Radu ii aducea la noi acasa.Va marturisesc ca ,in mare parte,activitatea mea artistica se leaga si de acest om de cultura pe care l-a avut Campina. Radu Costica a avut o activitate de lunga durata pe taramul culturii adunand in jurul sau alte si alte personalitati si aceasta s-a datoreat acelui filing care nu l-a parasit pana in ultima clipa a vietii lui.Ii pastrez o amintire frumoasa!
• 16.04.2020 20:17 Niculae corneliu E puțin important cine sunt și ce am reprezentat eu în viata lui 'nea Costică. L-am cunoscut la vârsta de 11 ani când am venit în Câmpina ca elev în clasa a V-a la Școală nr. 2. Fiind ruda cu noi, tata m-a lăsat cu toată încrederea singur în gazda, știind ca ' nea Costica ma veghează. Am crescut alături de el, hrănit consecvent cu tot ce era mai bun în cultura campineana. Primeam des telefon și vocea lui sugubeata rostea aproape întotdeauna aceleași cuvinte ''Încă nu ai cravată la gat ? Vino repede ca a sosit Florin Piersic'' sau Dem Rădulescu, Irina Loghin sau alți iluștrii oameni de cultura. Ma oprea după spectacol sa stau alături de aceste personalități și sa ascult discuțiile dintre ei. Ma încarcam de spiritualitate, ma molipseam de acea trăire intensa a omului cult. Avea 'nea Costică acel dar de a-mi face educația pe nesimțite, involuntar, în asa fel încât sa nu spui niciodată ca ai trăit la umbra lui ci ca ești tu ''destupat la minte''. Era asa cum l-au caracterizat toți cunoscuții, vesel, jovial, plin de viata, dar pentru mine va rămâne singurul om care a cultivat adevărată prietenie, din tot sufletul. 'Nea Costică, te salut acolo unde ești cu salutul cu care ma întâmpinați întotdeauna ''Hai sa ne împacam ! ''..... imi lipsești mult...
• 16.04.2020 10:42 Mioara Zaharia Il cunosc pe Costica inca din 1968. cand cauta fete pentru o piesa. Era metodist atunci. M-a gasit! Ani minunati pe care nu-i pot uita! Sa-i fie tarana usoara ca un fulg de nea...