Centenarul fotbalului câmpinean. Valentin Negoiță - povestea unui ”dubios” PSV Eindhoven - Steaua și cum a vrut să rămână în Olanda

- Sport -

În 2020, fotbalul câmpinean aniversează 100 de ani de la înființarea cu acte în regulă a primei echipe de fotbal din Câmpina. Se întâmpla la 1 septembrie 1920, iar echipa se numea "Principesa Ileana". CâmpinaTV.ro v-a obișnuit cu informații deosebite despre Câmpina, despre istoria localității, despre oameni care au trăit și creat aici, despre fapte și evenimente, astfel că, din dorința de a marca acest moment unic pentru un fotbal câmpinean aflat (aproape) în moarte clinică, realizăm o serie de interviuri cu oameni care au însemnat ceva în fotbalul câmpinean în ultima sută de ani. Invitatul acestui episod este Valentin Negoiță, un câmpinean ajuns la Steaua, dar care a rămas cu inima la Petrolul ”a doua sa casă”. 

Valentin Negoiță se află de aproape două decenii în Irlanda și am profitat de întoarcerea sa acasă pentru o scurtă perioadă de timp pentru o discuție despre cariera sa de jucător. Discuția a avut loc chiar pe stadionul ”Poiana”, locul atâtor amintiri pentru interlocutorul nostru și la doi pași de casa în care a copilărit.
Dintre multele momente pe care le-am parcurs atături de ”Negoro”, ne-am oprit asupra unui extremd e interesant - prima ieșire în străinătate. Se întâmpla cu Steaua, în toamna anului 1989, în turul al doilea al Cupei Campionilor Europeni, la meciul PSV Eindhoven - Steaua. După 1-0 în tur pentru bucureșteni, gol Lăcătuș, tot românii au deschis scorul și în Olanda, prin același jucător emblematic al Stelei. Dar ce a urmat ne povestește Vali Negoiță, care nu a jucat în acel meci, nu a fost nici măcar rezervă, dar a făcut parte din lotul deplasat de ”roș-albaștri” în Olanda. ”Am condus cu 1-0, prin golul lui Lăcătuș, dar ce a urmat pentru mine a fost de neînțeles. Atunci... A fost o cădere inexplicabilă și am luat bătaie cu 5-1, fiind eliminați din competiție, după trei goluri date de marele Romario. Vă spun sicner că la moemntul resectiv, eu nici nu am realizat prea bine tot ceea ce s-a întâmplat. Abia mai târziu, la maturitate, am mai pus niște lucruri cap la cap și mă determină să cred că a fost un meci dubios... De ce? Mai întâi, pe mine m-a mirat că a fost alături de noi și Valentin Ceaușescu. El însoțea foarte rar echipa în deplasări, dar atunci a fost cu noi. Apoi, de obicei, după meci, mergeam la hotel, apoi la avion și ne întorceam acasă. Acum, am mai stat vreo două zile în Olanda. De altfel, a doua zi după meci am fost invitați să vizităm fabrica Philips, sponsorul principal al adversarei noastre. Noi aveam o diurnă de vreo sută, poate două sute de dolari, nici nu mai știu exact. M-am bucurat și am zis să iau și eu un videoplayer sau un casetofon, ce era la modă atunci. După ce am intrat în  fabrică, cineva a venit și ne-a pus că din partea firmei Philips fiecare jucător are un credit de o mie de dolari, dar numai în produse, și poate cumpăra practic orice în limita acelei sume. Am luat vreo două-trei videoplayere, nici nu mai știu, făceam cum ar zice Mitică Dragomir speculă cu ele. Atunci m-am bucurat, dar astăzi, privind retrospectiv, parcă nu a fost tocmai ok. În plus, eu îmi propusesem să rămân în Olanda. Nu știa nimeni, dar am fost descurajat de două lucruri - eram proaspăt însurat și soția mea era în România, pe de o parte, iar pe de altă parte, erau foarte mulți securiști după noi. Ieșeam din hotel, la cumpărături, imediat apăreau doi-trei... Nici la toaletă cred că nu mergeam fără să știe și, sincer, mi-a fost frică”, rememorează Vali Negoiță una dintre experiențele cele mai interesante din perioada Steaua, pentru care a jucat un an și jumătate.
Este doar una dintre multele povești, pe care Vali Negoiță ni le-a ratat în aproape o oră de interviu. Toate celelalte - despre Poiana, despre Petrolul, despre teribila sa accidentare, care a pus capăt prematur unei cariere care se anunța promițătoare, despre prietenia cu Vivi Răchită, în interviul integral, pe care îl vom publica joi, 8 octombrie.
(Foto medalion - instantaneu din timpul acelui PSV - Steaua 5-1, cu Romario trecând cu ușurință de Bumbescu și Ungureanu)

Citiți și Centenarul fotbalului câmpinean. Alecu Banu - amintirea unui meci cu marele CCA și cum a ratat Poiana promovarea în primul eșalon
Centenarul fotbalului câmpinean. Nicolae Achim: ”L-am avut ca adversar direct pe Dobrin, un jucător cu adevărat fabulos!”

• 07.10.2020 06:16 diss Un fotbalist dar și un om deosebit! Complimenti!