În multe țări, mai puțin în România, există un adevărat cult pentru cinstirea memoriei înaintașilor.
De-a lungul vremii, am tot scris despre posibilitatea de a cinsti memoria înaintașilor noștri, în diverse domenii de activitate, memoria unor oameni care au făcut ceva pentru acest oraș. Deocamdată, Câmpina nu a reușit să-și plătească una dintre cele mai de preț promisiuni - cea făcută Marthei de Blome, care a donat terenul pe care se află acum Colegiul Național ”Nicolae Grigorescu”, singura condiție pusă fiind ca instituția de învățământ care urma să se realizeze pe acest teren să poarte numele tatălui ei, prințul Dimitrie Barbu Știrbei.
Pornind de la acest lucru, nu înțelegem de ce în școlile și liceele din Câmpina nu se dau numele unor mari dascăli amfiteatrelor, unor laboratoare sau sălilor de sport. Este, poate, cea mai bună modalitate de a menține vie în conștiința colectivă și a noilor generații de elevi numele unor dascăli care chiar au însemnat ceva în istoria respectivei instituții de învățământ. E vorba doar de o decizie administrativă, care implică o cheltuială minimă, aproape simbolică, de a realiza o plăcuță cu numele acelui om care să fie pusă la intrarea în sala respectivă. E chiar așa de greu?! Oameni precum Ion Bălu, Gherasim Rusu Togan, Constantin Trandafir, Luiza Dascălu și mulți, foarte mulți alții, nu ar merita o astfel de onoare?!
De asemenea, administrația ar putea da unor străzi numele unor personalități care și-au pus puternic amprenta asupra dezvoltării orașului. Mai ales că destul de multe străzi au acum nume din cele mai banale sau neinspirate. Anton Raky nu are nici măcar o stradă cu numele său în Câmpina! Sau Dumitru Hernia... sau chiar Dimitrie Barbu Știrbei, de care aminteam și mai devreme...
În Anglia, spre exemplu, la un stadion, fiecare tribună are un alt nume al unui jucător, antrenor sau conducător emblematic pentru echipa care joacă pe acel stadion. Nu mai vorbim de abundența de statui... Noi nu ne permitem statui, dar măcar o plăcuță cu un nume, indiferent de cât de împovărat ar fi bugetul, credem că ne permitem...
Este trist că nimeni în Câmpina nu găsește de cuviință o astfel de cinstire a unor oameni valoroși de care urbea noastră nu duce lipsă. Am avut ocazia să fim martori oculari la momentul în care noua sală de sport a Școlii de Agenți de Poliție a primit numele marelui campion Ion Alexe. Doar văzând astfel de momente poți simți bucuria celui omagiat în acest mod...
Se spune despre simțul umorului că este apanajul oamenilor inteligenți... În aceste condiții, este și mai îngrijorător că, de o vreme încoace, simțul umorului pare să dispară.
Să compari Câmpina cu Parisul este aproape o impietate... Și, totuși, păstrând proporțiile, măcar la nivel de principiu, de ce nu?!
Au trecut și alegerile locale din 9 iunie 2024... La Câmpina, mulți au considerat o surpriză victoria Irinei Nistor (PSD) în fața lui Alin Moldoveanu (PNL). Poate că da, poate că nu, dar în rândurile următoare vom prezenta argumentele pentru care credem că, după acest scrutin, câmpinenii au așteptări mai mari de la Irina Nistor decât au avut de la Alin Moldoveanu în 2020.
Se apropie alegerile locale. Pentru a progresa noi, ca și comunitate, probabil că este necesar ca de la un ciclu electoral la altul să schimbăm câte ceva, mai ales acolo unde sunt identificate unele probleme. Iar dacă în rândurile candidaților pare mai greu, măcar electoratul ar trebui să devină mai pretențios și să le ceară celor care le bat la ușă în precampanie și campanie mai multă responsabilitate.