Centenarul fotbalului câmpinean. Cu Ion Burchi, despre drumul de la juniori, la turneul din Slovacia cu o selecționată națională, via Bănești

Ion Burchi a acceptat ca discuția noastră să aibă loc pe gazonul artificial al terenului de la Căminul Petrol, locul unde a jucat de multe ori în meciuri amicale pentru Poiana Câmpina, dar unde a și antrenat o bună parte din perioada CSM-ului.
Parcurgând printre amintiri evoluția sa ca jucător și apoi ca antrenor, Ion Burchi ne-a vorbit despre frumoasa perioadă a junioratului de la Poiana, unde l-a avut ca tehnician pe Vasile Postolache, nimeni altul decât tatăl viitorului său coechipier, Alin Postolache, și ne-a mărturisit că nu a putut să doarmă în noaptea dinaintea plecării în primul său cantonament la echipa mare, pe când avea doar 16 ani. După perioada junioratului a regretat că nu a plecat cu antrenorul său de atunci, Nicu Aniță, la Ploiești, ”unde puteau fi alte perspective”. A preferat să meargă la echipa Băneștiului său natal, apoi la Negoiești, unde a făcut armata. S-a întors la Bănești pentru un singur an, după care a revenit în Câmpina la Sterom, apoi Rafinăria, în Divizia C, cu Vică Corcodel antrenor, apoi cu Vasile Bontaș pe banca tehnică. În 1998 a ajuns la Poiana Câmpina, unde a rămas până în 2005. Veți afla din interviu cine era șeful vestiarului, când a ajuns la echipă, de ce intra primul în colimatorul președintelui Chițu, cine i-au fost prieteni, cele mai frumoase amintiri, relația specială cu antrenorul Costel Orac, dar și un moment de vârf al carierei sale de jucător - prezența la un turneu în Slovacia, cu o selecționată divizionară. ”Eram la antrenament, când a venit Florin Tene, care era antrenorul nostru atunci, și m-a întrebat dacă vreau să merg cu o selecționată divizionară în acest turneu. Nu aveam nici pașaport... Am mers alături de coechipierul meu, portarul Marius Iorga, cu care am și împărțit camera de hotel în Slovacia, și am avut ocazia să vedem nivelul la care ne aflăm... A fost o experiență deosebită... Vă dau un singur exemplu. Noi, gândire comunistă - îmbrăcați toți la fel, mergeam toți în acelașți timp la masă, ne ridicam toți odată, d-astea... Italienii erau mult mai relaxați. Veneau lejer, fiecare cum vroia îmbrăcat, apoi rămâneau în hol, beau chiar și un pahar de vin, dar erau profesioniști, dovadă că ei au și câștigat acel turneu”. 
Ion Burchi ne-a mai povestit cum a fost nevoit să plece de la Poiana, din cauza sosirii antrenorului Ștefan Nanu, care i-a spus din start că vrea să mai joace, iar cum amândoi jucau pe același post, despărțirea a devenit iminentă. Odată cu plecarea la Florești a urmat o perioadă în care a fost jucător și antrenor, perioadă continuată la Corbeanca, după care treptat a rămas la statutul de antrenor. Ion Burchi ne-a relatat detalii mai puțin cunoscute din această perioadă, inclusiv felul în care a fost înlăturat de la echipa din Bănești, unde terenul se află lângă casa sa. Veți mai afla cum a devenit instructor de fitness, dar și cum a ajuns la Astra, ce părere are despre fotbalul câmpinean actual și multe alte detalii mai puțin știute, discuția noastră întinzându-se pe durata aproape a unei reprize a unui meci de fotbal.

Citiți și Centenarul fotbalului câmpinean. Cu Mara Ciobotaru, despre porecla ”Maradona” și întreaga sa carieră de la jucător la conducător
Centenarul fotbalului câmpinean. Cu fostul arbitru Nelu Vasiloiu despre meciuri, jucători, conducători, arbitraj și fotbal