File de istorie. Câmpina în anul revoluționar 1848

- Social -

Profesorii Cristina și Gheorghe Modoianu au publicat în Anuarul Societății de Științe Istorice, din anul 2013 un articol foarte interesant, cu o sumedenie de date, despre Câmpina în anul revoluționar 1848. Am considerat util ca fragmente scurte din această filă de istorie să le publicăm pentru a avea o altă perspectivă asupra Câmpinei din urmă cu mai bine de 177 ani.

Autorii articolului vorbesc la începutul acestuia despre o amplasare în perspectiva istorică a importanței evenimentului de la mijlocului secolului al XIX-lea.
Prezentăm cititorilor o serie de evenimente care s-au petrecut în Câmpina şi în localitățile învecinate, mai puțin sau chiar deloc întâlnite în istoriografia locală. Liniştea micului târg patriarhal de la poalele Carpaților care, de câțiva ani îşi pierduse importanța deținută timp de mai multe secole, cea de punct vamal, a fost tulburată de antrenarea în vâltoarea evenimentelor revoluționare din vara anului 1848.
Apoi, sunt evocate mai multe personalități implicate în mișcarea pașoptistă și care au ajuns în acea perioadă în zona Câmpina,. Cea mai cunoscută este, fără îndoială, Nicolae Bălcescu, dar mai sunt și alți revoluționari mai puțin cunoscuți, dar cu un rol însemnat în derularea evenimentelor din zona noastră.
Constantin Telegescu urmărea atent evenimentele din Transilvania. La 4 februarie 1848, îi scria din  Câmpina lui George Barițiu, redactorul revistei Gazeta de Transilvania, la  care  se  abonase: Domnule Bariț, m-am abonat şi eu la foaia d-tale, am plătit la d-l Karcalechi plata pe o jumătate de an; aveți bunătate şi-mi trimiteți numerele de la începutul anului. Eu locuiesc mai mult la Telega dar şi în Bucureşti, însă gazeta se va trimite numai până în Câmpina, şi am vorbit cu d-l Karcalechi, unde să o dea în primire. Faptul că Telegescu locuia  mai mult la Telega dar şi în Bucureşti îl transforma într-un excelent agent de legătură între Capitală şi această zonă. Nu cunoaştem dacă acel Karcalechi menționat în scrisoare este Zaharia Karcalechi, renumitul editor de la Braşov sau este vorba despre starostele imperial Karcalechi, şeful starosteriei din Câmpina menționat cu doi ani mai înainte în memoriile medicului german Ernst Anton Quitzmann sau în ambele cazuri este vorba despre una şi aceeaşi persoană.
Un alt episod se referă la Alexandru Christofi și o întâlnire a acestuia cu Bălcescu.
În memoriile sale Alexandru Christofi aminteşte acest episod: În ajunul acelor zile memorabile de 9 şi 11 iunie eu m-am întâlnit cu Nicu Bălcescu, de fericită amintire, într-un crâng în drumul între Telega şi Câmpina; care mi-a dat  o țigaretă în care era ascuns un bilet de la Tell, care îmi scria «Scoală-te dacă îți iubeşti țara că acum este vremea». Emoționat la aflarea acestei veşti, Christofi mărturisea eu am început să plâng şi am descris lui Bălcescu dificultățile ce întâmpinam; cu toate acestea i-am spus când tabăra de la Islaz va fi la porțile Capitalei, voi fi şi eu acolo.
Autorii articolului fac referire apoi la arhimandritul Ghenadie Pârvulescu.
O altă personalitate cu o mare influență asupra populației din zona Câmpina a fost şi arhimandritul  Ghenadie Pârvulescu, starețul schitului Poiana Câmpina, un înflăcărat simpatizant al cauzei revoluționarilor şi un foarte bun prieten al lui Nicolae Bălcescu, așa cum vedem din corespondența purtată cu acesta. A fost probabil unul dintre localnicii care l-au ascuns pe Bălcescu în timpul urmăririi sale.
O mărturie foarte valoroasă găsim despre cum s-a petrecut la Câmpina momentul declanșării Revoluției.
În aceeaşi zi de 11 iunie, revoluționarul moldovean Nicolae Ionescu, unul dintre semnatarii programului revoluționar de la Braşov Prințipiile noastre pentru reformarea patriei, îi scria prietenului său braşovean Gheorghe Nica despre entuziasmul locuitorilor din Câmpina la aflarea veştii despre declanşarea revoluției. Nicolae Ionescu venise în ajun de la Breaza şi urma să se întoarcă tot prin  Breaza la Bucureşti ca să capete informații sigure de la fața locului, urmând să ajungă apoi urgent la Cernăuți. Iată cum descria Nicolae Ionescu evenimentele desfășurate la Câmpina, la care a fost martor ocular: Steagul albastru, galbin, roşu s-au preumblat astăzi drept triumf pe ulița Câmpinei. Câmpineanu este aice bolnav. Ceilalți miniştri fug de choleră. Patria în ciasul de nevoie şi de durere găsi gata pe tinerime. Bătrânii au ajutat cu nepăsarea lor. Dumnezeu să-i ierte. Tinerimea i-au şi iertat. Aice au dus steagul de l-au salutat şi Câmpineanu. Oficerul de la Telega au vrut să strige un vivat lui Bibescu; iar poporul au striga «Să trăiască țara românească, să trăiască românii» ziceți aşa şi d-voastră şi Dumnezeul Dreptății va fi cu noi.
În fine, dar nu în cele din urmă, un alt episod interesant atestă prezența lui George Barițiu la Câmpina, e drept după înăbușirea Revoluției.
În județul Prahova şi-au găsit adăpost sute de refugiați români din Transilvania. În luna mai 1849, subcârmuirea plaiului Prahova informa cârmuirea județului că la Câmpina se găseau 30 de refugiați băjenari din Braşov, ținutul Transilvaniei, prezentând şi tabelul lor nominal. Toți erau bărbați, mânați fie de frica de represalii sau de teama de recrutare forțată. Subcârmuitorul plaiului, cu aprobarea domnului polcovnic Vranghin, le-a dat bilet spre a fi slobozi a merge la Ploieşti, unde se vor putea mai uşor rostui. Printre refugiații ajunşi în Câmpina se numără şi marele gazetar George Barițiu. După căderea Sibiului, la 11 martie 1849, în mâinile armatei maghiare, membrii Comitetului național român, printre ei fiind şi George Barițiu s-au refugiat în Muntenia. Aici vor fi cu toții arestați, printre ei aflându-se Timotei Cipariu, Simion Bărnuțiu, Aron Florian, Nifon Bălăşescu până la un numără de 84. Iar cel din urmă arestat fu G. Bariț în Câmpina, unde după jaful de la Predeal, se retrăsese cu familia, iar de acolo fu condus la Ploiești în primirea generalului Harford şi a maiorului Münnich. Iar după două săptămâni – în urma ordinului venit de la Bucureşti – nici arestat nu a fost suferită în Muntenia, ci fu escortat milităreşte în capitala Bucovinei, prin care se făcuse pe voia unor amici ai săi care se rugaseră să nu-l ducă la Odessa, ci să-l îndrepte în cea mai de aproape provincie austriacă, Aceasta fu răzbunarea reacțiunii conservatoare din Muntenia. După câteva zile de temniță, Barițiu va fi eliberat în urma intervenției lui Alexandru Hurmuzaki.
Concluzia aparține chiar autorilor articolului: În concluzie, fără a fi un important centru revoluționar, Câmpina a fost implicată din plin în desfăşurarea evenimentelor revoluționare din anii 1848-1849.

(Foto cu caracter ilustrativ)

Citește cele mai noi știri locale publicate pe Câmpinatv.ro! Te invităm să devii membru al grupului nostru de Facebook - Câmpinatv și grupului de Whatsapp (0733.388.425).
Fii parte a comunității Câmpinatv.ro!