Un ortoped ”belgian” face minuni la Spitalul SanConfind Poiana Câmpina

Domnule doctor, sunteți printre medicii români care au făcut carieră în Occident și care, totuși, au ales să revină în țară, chiar dacă salarizarea în medicina românească este mult inferioară celei din țările dezvoltate ale Europei. Ce v-a determinat să vă întoarceți în România?
Nu este niciun secret pentru nimeni că salariul unui medic din Belgia este mult mai mare decât al unui medic din România, de câteva ori mai mare. Dar în țară străină fiind, te mai mistuie dorul după cei pe care îi iubești cel mai mult pe lumea asta. Și cum eu nu iubesc banul cel mai mult pe lumea asta, am decis să mă întorc alături de cei mai apropiați mie, alături de familia mea. Deci am revenit din motive pur familiale.

Ați lucrat mai mulți ani în două spitale de stat din Belgia, unul dintre ele fiind chiar în Bruxelles, capitala Belgiei și a Uniunii Europene. Cum funcționează  o secție de ortopedie într-un spital de stat occidental?
În Belgia, abordarea unui pacient este puțin mai diferită față de cea din România. Acolo este mai multă disciplină, mai multă ordine și mai puțin stres. Trauma unui pacient este mai repede stabilizată, se face, de regulă, în primele șase ore de la incident (”cele șase ore de aur”, le spunem noi). Însă chiar și când nu se poate interveni în acest interval de timp, pacientul nu se panichează, rămâne calm, poate și pentru faptul că știe că nu va pleca de acolo nerezolvat, ca să zic așa. Acolo fiecare pacient este în centrul atenției, toți pacienții sunt la fel de importanți. În ultima vreme, medicina românească s-a mai inspirat din medicina practicată în Uniunea Europeană, așa că metodele din România nu diferă foarte mult de cele din Belgia. Însă acolo pot spune că se urmărește cu mai mare atenție confortul pacientului și securitatea lui.
Am înțeles că cel mai grav caz pe care l-ați avut în Belgia a fost al unui tânăr de 26 de ani, care a suferit un teribil accident de mașină. Ce ne puteți spune despre acest caz?
Într-adevăr, am avut acest caz extrem de dificil, al unui tânăr care a fost adus la spitalul unde lucram, după un accident rutier urât, într-o stare foarte gravă. A stat în comă 14 zile, iar în acest răstimp a fost supus mai multor operații delicate. Avea toate oasele de la picioare fracturate (inclusiv cei doi genunchi), plus coatele cu fracturi deschise. De fapt, toate fracturile erau deschise.  În prima zi, când a fost chemat la această urgență, m-am ocupat de el și am reușit să îl stabilizez. I-am făcut mai multe operații, nici nu mai știu bine acum câte, cred că au fost vreo patru-cinci. Am umblat mai mult la articulațiile pacientului. Știu că am intrat în sala de operații pe la ora 11.00 și am ieșit după ora 20.00. Nouă ore de operații succesive. După ce m-am consultat cu mai mulți colegi ortopezi, în a doua săptămână i-am mai făcut vreo șase operații. La una dintre operații, îmi aduc bine aminte, m-a ajutat și șeful secției. Deoarece organismul uman are un aparat locomotor foarte complex, cu sute de oase și articulații, ortopedia ultimelor decenii s-a specializat foarte mult. Unii ortopezi sunt specializați pe oasele mâinii, alții pe cele ale labei piciorului, și nu lucrează decât în acele zone. Eu și încă un coleg eram singurii ortopezi generaliști din acel spital și ne ocupam cu rezolvarea unor traume dintre cele mai diverse, localizate în orice parte a aparatului locomotor.

Care au fost impresiile primei vizite pe care ați făcut-o în Spitalul SanConfind?

Nu vreau să folosesc cuvinte mari. Chiar dacă aș putea fi acuzat de subiectivism (având în vedere că lucrez aici), pot să vă declar cu mâna pe inimă că am găsit în SanConfind aceleași condiții pe care le-am găsit și în Belgia. Prin toate dotările sale, nemaivorbind de personalul medical, Spitalul SanConfind este, cu adevărat, un spital occidental.

Ne puteți spune, în final, ce aspirații profesionale aveți pentru viitor?
Nu sunt un carierist. Vreau să mă perfecționez permanent pentru a vindeca, întotdeauna și foarte bine, pe fiecare pacient. Desigur, cât este omenește posibil… (P)