Neurologia, o specialitate extrem de complexă, o provocare pentru medicii și pacienții de la SanConfind

Specificul neurologiei
Am vrut să aflăm de la doamna doctor care este specificul neurologiei, confundată uneori cu psihiatria. ”Neurologia este una din specialitățile medicale nechirurgicale, extrem de complexă și de provocatoare pentru medic și pacient. Acest domeniul al medicinei are în centrul preocupărilor sale sistemul nervos central (creierul - emisferele cerebrale, cerebelul, trunchiul cerebral și măduva spinării), precum și sistemul nervos periferic (ansamblul structurilor nervoase care asigură comunicarea dintre sistemul nervos central și restul organelor și componentelor corpului). Lista cu afecțiunile neurologice congenitale (înnăscute) sau dobândite poate fi ușor regăsită pe internet. Unii pacienți confundă neurologia cu psihiatria. Sunt două specialități care studiază și tratează afecțiuni ale emisferelor cerebrale, dar din perspective diferite. Neurologia diagnostichează și tratează mai ales afecțiunile organice (ex.: accidente vasculare cerebrale, tumori, infecții etc.), pe când psihiatria are în centru disfuncțiile mentale cognitive, comportamentale și afective. Și medicii neurologi se folosesc de simptomele acestor funcții cerebrale în diagnosticul și tratamentul diverselor afecțiuni neurologice, dar pentru tratament avem nevoie de experiența colegilor psihiatri”, ne-a declarat dr. Ana Marinescu.

Simptomele care pot indica necesitatea unui consult neurologic
Cele mai impresionante pentru pacient sunt deficiențele motorii sau senzitive (lipsa forței sau a sensibilității într-o anumită parte a corpului), durerea de la nivelul extremității cefalice, în teritoriul unui nerv cranian sau periferic, tulburările de mers și de echilibru, pierderile de conștiență (leșin, criză epileptică etc.), tulburările de memorie.
”Evaluarea unui pacient cu simptome neurologice este extrem de laborioasă, fiindcă între sistemul nervos central și cel periferic – pe de o parte, și restul corpului – pe de altă parte, există o interdependență fără de care nici una dintre părți nu poate funcționa normal. Anamneza (interogarea bolnavului de către medic despre apariția și evoluția bolii), trebuie să fie atent realizată și cu multe detalii, căci funcțiile creierului și ale măduvei  se relevă prin multe simptome, care pot fi progresive sau brusc instalate, remarcate sau ignorate de pacient sau de anturaj, dar esențiale pentru specialist. Această parte a consultației poate dura mult, dar pentru mine este temelia pe care voi construi demersul diagnostic și terapeutic al pacientului. De multe ori pacienții intră în cabinet și îmi spun că vin pentru interpretarea unor rezultate ale investigațiilor sau pentru recomandarea acestora. Este important să se știe că diagnostic fără anamneză și consult neurologic nu există, indiferent de câte investigații am face! Le spun mereu pacienților mei că examenul CT sau IRM nu ne vindecă și că nu aș putea niciodată să fac recomandări doar pe baza imaginilor sau rezultatelor acestora.  Vă dau un exemplu: am avut mulți pacienți cu afecțiuni ale discurilor de la nivelul coloanei (discopatii intervertebrale la nivel cervical, dorsal sau lombar), care își făceau anual un examen IRM ca să verifice că nu s-a modificat nimic sau că nu este încă nevoie de intervenția chirurgicală. Dar nu făceau kinetoterapie, acea gimnastică medicală care menține un tonus corect al musculaturii și o poziție corectă a segmentelor coloanei, singurele în stare să prevină complicațiile la acest nivel. Rezultatul era că mulți au avut în continuare dureri, puțin și temporar influențate de tratament, sau au ajuns la intervenție chirurgicală. 
Un amănunt important al modului în care un neurolog realizează anamneza este faptul că îi sunt de folos toate documentele medicale anterioare ale pacientului, inclusiv imagini ale examenelor CT sau IRM, analize de laborator, alte consultații medicale sau ieșiri din spital. Fără aceste detalii demersul diagnostic și terapeutic poate fi incomplet. Examenul neurologic este diferit față de alte examene clinice din cadrul diverselor specialitați mediale și chirurgicale. În timpul acestuia evaluăm mersul, echilibrul, nervii cranieni (cele 12 perechi care ne asigură văzul, mirosul, auzul, mișcările feței, ale globilor oculari, ale limbii, faringelui și laringelui, sensibilitatea la nivelul structurilor extremității cefalice, funcții ale unor organe interne sau de înghițire), motricitatea (forța diverselor grupe musculare), sensibilitatea (superficială sau profundă), reflexele (oseo-tendinoase, cutanate sau patologice), coordonarea, tonusul muscular și funcțiile cognitive. Coroborarea datelor obținute în urma anamnezei și al examenului neurologic va putea duce la o atitudine profesionistă asupra pacientului. De aceea consultația inițială la neurologie poate dura 40 minute sau chiar peste o oră, dacă avem pacienți la care există deficite motorii importante, tulburări cognitive sau alte afecțiuni neurologice care necesită pe lângă anamneză și examen neurologic și alte teste suplimentare (scor UPDRS III în boala Parkinson, MMSE în tuburările cognitive, scor miastenic în miastenie etc.).
În multe din țările din Vestul Europei există o consultație aparte rezervată anunțului diagnostic, în cazul unor afecțiuni importante și cu un impact emoțional puternic asupra pacientului. Am admirat mult această practică și cred că trebuie să empatizăm mai mult cu pacientul și să avem multă grijă în felul în care îi enunțăm o supoziție de diagnostic sau rezultatele nefavorabile ale unor investigații. Pacientul trebuie să aibă timp să pună întrebări, să înțeleagă diagnosticul și necesitatea investigațiilor și de tratament înainte de a părăsi cabinetul medicului, căci altfel riscă să fie sfătuit în mod neprofesionist de alte persoane sau de... internet, din nefericire”, ne spune doamna doctor.

Cele mai dificile cazuri rezolvate
”Care au fost cele mai dificile cazuri rezolvate de dvs.?”, am întrebat. Dr. Ana Marinescu ne-a răspuns fără șovăire: ”Dumnezeu rezolvă totul, eu nu am rezolvat nimic! Cred cu tărie că fără Dumnezeu nu putem face nimic. Am avut ocazia să întâlnesc afecțiuni neurologice complicate, precum scleroza laterală amiotrofică, miopatii, sindroame extrapiramidale, boli demielinizante avansate fără diagnostic, accidente vasculare cerebrale repetate la tineri, de diverse etiologii și cu complicații secundare. Am avut momente când am simțit că Dumnezeu vrea să îmi întărească cunoștințele despre o afecțiune rar întâlnită, atunci când am avut cazuri consecutive într-un interval scurt, pe care apoi nu le-am mai întâlnit ani de zile.” (P)