Paradoxuri. Jurnaliști - candidați și jurnaliști care nu obțin acreditare pentru europarlamentare dacă nu au declarație de neapartenență politică

- Editorial -

Lumea politicului și lumea presei se întrepătrund de cele mai multe ori, dar la noi iată că unii jurnaliști au ajuns să treacă granița firavă dintre cele două lumi și să intre în politică de-a dreptul. Ei spun că fac acest pas pentru a reprezenta mai bine interesele cetățenilor. Să-i credem, să nu-i credem... Parcă nu i-am crede. Oricum, este dezamăgitor faptul că, după ce ani de zile mimezi echidistanța, ajungi să fii "omul cuiva" și să te regăsești pe o listă politică. În general, astfel de lucruri s-au mai întâmplat pe la alegerile locale, dar acum s-a trecut la alt nivel și avem nu mai puțin de trei jurnaliști cunoscuți, oameni de televiziune, pe locuri importante pe listele pentru alegerile europarlamentare. 

Este vorba de Rareș Bogdan - fostul realizator de la Realitatea TV, care deschide lista PNL; despre Carmen Avram - de la Antena 3, coordonatorul emisiunii "În premieră", acum locul doi pe lista PSD; Robert Turcescu - care a renunțat de tot la jurnalism în favoarea politicii, fiind deputat PMP din 2016, iar acum și candidat al PMP pentru alegerile europarlamentare (poziția a șasea pe listă). În mod cert, Robert Turcescu va rămâne în Parlamentul României, dar ceilalți doi vor deveni europarlamentari, ne vor reprezenta la Bruxelles, vor câștiga bine, vor trăi bine și, probabil, vor uita de măcinata lume a presei. 
De ce acceptă jurnaliștii? Cel mai probabil pentru beneficii: 32.000 euro/lună - indemnizația unui parlamentar european, plus pensie asigurată pentru toată viața (4.000 euro/lunar), plus eventualele oportunități care ți se pot deschide dintr-o astfel de funcție. Sunt motive suficiente. Și, probabil, consideră că pot folosi ca hârtie igienică simpatia sinceră a unor oameni, iar meseria de jurnalist a fost doar o trambulină. Dacă o iubeau cu adevărat, dacă o respectau, nu ar fi părăsit-o indiferent de oferta venită dinspre politică. Este un punct de vedere.
De ce acceptă partidele astfel de situații? Pentru că un nume cu notorietate din lumea presei ajută lista partidului. De asemenea, lucru important, se achită niște datorii. Să fie clar, acești oameni se regăsesc pe listă nu neapărat pentru că sunt buni și minunați, ci pentru că partidele au de plătit niște datorii către ei, jurnaliștii, sau către șefii lor. Iar dacă ei, jurnaliștii, cred că vor face ce vor la Bruxelles, se înșeală. Odată intrați în politică, devin marionete. Ale partidelor sau ale unor oameni importanți. Păcat.

Iar acum, paradoxul, marele paradox. În timp ce partidele își pun jurnaliști pe liste pentru interese de ei știute cu adevărat, noi, ăștialalți mărunți, care alergăm zi de zi de nu mai știm de noi, suntem puși într-o situație incredibilă. Pentru prima dată în istoria alegerilor de după 1989, la europarlamentarele din acest an obții acreditare de la Biroul Electoral doar dacă ești de acord să completezi o declarație pe proprie răspundere că nu ești membru al unui partid politic. Ce e asta? De ce trebuie ca eu, jurnalist independent, reporter, redactor, om care aleargă după știri, să completez o declarație de neapartenență politică, decizie luată de niște partide care pun jurnaliști cu carnet de partid pe lista pentru alegeri?!
Nu sunt membru de partid și nici nu voi fi vreodată, dar nu cumva această prevedere aberantă privind obligativitatea depunerii unei declarații de neapartenență politică este o încălcare a drepturilor omului?

• 25.05.2019 11:27 Gheorghe Cata mizerie!