Centenarul fotbalului câmpinean. Alecu Banu: ”A venit după mine Ilie Oană, m-a chemat primul-secretar, dar nu m-am dus la Petrolul. Regret toată viața”

- Interviuri -

În 2020, fotbalul câmpinean aniversează 100 de ani de la înființarea oficială a primei echipe de fotbal din Câmpina. CâmpinaTV.ro v-a obișnuit cu informații deosebite, astfel că, pentru a marca acest moment important pentru un fotbal câmpinean aflat (aproape) în moarte clinică, am decis să realizăm o serie de interviuri cu oameni care au însemnat ceva pentru fotbal. Invitatul acestui episod este fostul mare jucător și apoi antrenor Alecu Banu. V-am prezentat în avanpremieră care a fost cea mai frumoasă amintire, dar și cel mai trist moment din cariera de jucător și antrenor, dar veți vedea că impresionanta carieră a lui Alecu Banu este plină de povești savuroase.

Alecu Banu locuiește de aproximativ șase decenii într-un apartament dintr-un bloc din zona IRA, una dintre ferestrele apartamentului său având vederea spre stadionul Rafinăriei. Din păcate, sănătatea îi este șubrezită serios, urmare și a numeroaselor accidentări din cariera de fotbalist, astfel încât, în momentul de față, nu mai poate nici măcar să privească de la fereastra apartamentului său un meci, pentru că nu poate sta mult timp în picioare, iar balconul este prea înalt pentru a se putea așeza să vadă ceva pe stadion.
Cu toate acestea, la cei aproape 87 de ani, Alecu Banu este o adevărată enciclopedie a fotbalului câmpinean. Din dialogul cu fostul jucător care ”țuguia” mingea când executa o lovitură liberă veți afla o mulțime de lucruri inedite, mai ales pentru momentul actual. De altfel, chiar Alecu Banu spune ”cred că am rămas ultimul în viață din acea generație de aur de la Poiana Câmpina din anii '55-'60”. Și se citește în glasul său că spune cu amărăciune acest lucru, lipsindu-i prietenia foștilor colegi de generație. Veți afla de ce antrenamentele la Poiana se făceau pe calea ferată, episoade inedite, chiar în care și-a lovit un coechipier, ce a simțit la momentul ratării penalty-ului în meciul cu Universitatea Craiova, din sezonul în care Poiana s-a clasat pe locul al doilea, ratând șansa istorică a promovării în primul eșalon, cine i-a fost cel mai bun prieten din acea perioadă, ce sfaturi i-a dat unul dintre primii săi antrenori, la Dinamo Pitești, Jean Lăpușneanu - cel care fusese portarul României la Mondialul din Uruguay, din 1930, și multe, multe altele. Un episod extrem de interesant povestit de Alecu Banu este cel în care Petrolul a dorit transferul său: ”Au venit cei de la Petrolul, Constantinescu stătea unde stai dumneata, Ilie Oană lângă. Vroiau să mă ia la ei. L-am zis că o să mă gândesc, dar nu m-am dus. A doua zi, mașina directorului de la Uzina Poiana a venit la mine la bloc și m-a dus la Balalia, prim-secretarul partidului pe județ. În fața sa, cei de la Petrolul mi-au promis că îmi dau apartament, mi-l mobiliează, tot ce am nevoie, îmi angajează și soția. Le-am spus că o să mă gândesc, dar nu m-am dus. Îmi vine să-mi rup gâtul și acum... Ba chiar, întâmplarea a făcut, ca în săptămâna imediat următoare să jucăm în deplasare la Prahova Ploiești, iar echipa Petrolului era în tribună. La un moment dat, am avut o contră puternică, din care m-am ales cu fractură de maleolă. A coborât Ilie Oană din tribună și mi-a spus ”vezi Bănuțule cum e viața! Trebuie să fii în tribună, la Petrolul, și uite ce ai pățit”. Am să regret toată viața, câte zile oi mai vea. Dar așa se întâmplă dacă nu a avut cine să mă învețe, am rămas orfan de tată de mic, de la Poiana nu mă sfătuia nimeni... Rămâne regretul vieții mele”, ne spune Alecu Banu (video)
O a doua parte al fel de savuroasă a dialogului nostru a fost cea referitoare la perioada în care Alecu Banu a fost antrenor. Veți afla cine l-a determinat să devină antrenor, care au fost cei mai talentați jucători care i-au trecut prin mână, cum a schimbat arbitrul rezultatul unui meci la care fusese prezent și temutul Postelnicu, dar veți avea ocazia și a unei priviri foarte experimentate asupra fotbalului actual.
Un interviu de urmărit și savurat, pentru că, în mod cert, veți avea ocazia să aflați lucruri mai puțin știute din veacul de fotbal câmpinean.

Citiți și Centenarul fotbalului câmpinean. Cu Roberto Opatchi, despre debutul său la 17 ani în Divizia B și pașii urmați până la cariera de antrenor
Centenarul fotbalului câmpinean. Cu Mara Ciobotaru, despre porecla ”Maradona” și întreaga sa carieră de la jucător la conducător