Povestea lui Petrică, un copil bun și frumos, maturizat înainte de vreme

- Social -

Pe 12 septembrie, copiii începeau școala, plini de emoții, bucurie, curiozitate sau regrete după vacanța care tocmai se încheiase. Pentru Petrică Lungeanu, un băiețel de 7 ani, din Brebu, 12 septembrie a însemnat altceva, iar sentimentele lui au fost de cu totul altă natură. Pentru că a fost ziua în care și-a condus tatăl pe ultimul drum.

O despărțire la care atât el, cât și cei din familie se așteptau, după ce în luna iulie aflaseră verdictul implacabil al medicilor: cancer la ficat. În numai două luni, bărbatul s-a dus. Dar timpul rămas de când a fost anunțat în privința bolii l-a folosit pentru resemnare în fața morții și pentru pregătirea copilului pentru acel moment în care el nu mai avea să fie aici, fizic.

Doar sufletul și-a lăsat să lăcrimeze

Și, da, ca și mine, vă întrebați și voi cum poți să-i vorbești cu seninătate propriului tău copil despre moarte, să-l faci să înțeleagă acest prag de trecere și, în plus, să-i lași sarcina de a-și încuraja mama?! Iar la toate aceste întrebări n-am primit răspunsuri, ci o lecție despre acceptarea vieții, despre credință și despre puterea de a trece peste toate obstacolele. O lecție dată de un copil de numai 7 ani, maturizat, poate, mult prea devreme. „Când a aflat că este bolnav, tati mi-a spus că va veni un moment când va pleca la Doamne-Doamne, că trupul îi va fi îngropat și-i va putrezi, dar sufletul va fi în Cer. Va merge acolo ca să aibă grijă de mamaie, iar eu voi rămâne aici ca să am grijă de mami. Mi-a spus să fiu puternic, să nu plâng și să n-o las nici pe mama să sufere, s-o ascult și s-o încurajez. Și așa am făcut! N-am plâns deloc, n-am putut, chiar dacă am simțit o durere în interior atunci când a murit, ca și cum sufletul mi s-a rupt în două, iar o parte s-a dus cu el, iar alta a rămas aici“, ne-a mărturisit cu atâta coerență și seninătate micuțul Petrică.  
Tragedia s-a petrecut chiar sub ochii lui și și-a dat seama că tatăl lui a plecat pentru totdeauna atunci când i-a pus mâna pe pieptul inert. Și-a anunțat mama și a plecat de acasă la bunica sa, iar seara și-a ales o stea, pe care o caută în fiecare noapte. Pentru el, acea stea este tatăl lui, care-l veghează de acolo de Sus. 
Nicoleta Lungeanu l-a născut pe Petrică la 40 de ani. Recunoaște că a fost o sarcină neașteptată și de care, în primă fază, nu s-a bucurat. Însă soțul ei, care era atunci în vârstă de 60 de ani, n-a lăsat-o să avorteze. I-a spus că acest copil vine ca o binecuvântare și va fi stâlpul ei la bătrânețe… „Și se pare că așa e. Petrică a fost dependent de taică-su pentru că de la vârsta de un an, de când m-am reîntors la lucru, el a crescut cu soțul meu. Dormeau, mâncau împreună, se jucau, erau nedezlipiți. Acum, facem totul noi doi. Este un copil minunat, sârguincios, ascultător și este cel pentru care mă rog zi și noapte lui Dumnezeu să-mi dea tărie pentru a merge mai departe și sănătate ca să-l pot crește“, ne-a spus Nicoleta Lungeanu, mama lui Petrică.

Un lanț al necazurilor

Și cum niciun necaz nu vine singur, în aceeași zi, Nicoleta și fiul ei nu-și duceau pe ultimul drum doar soțul și tatăl, ci și pe una dintre bunici. „A fost cumplit…Dacă la bătrână ne așteptam, la soțul meu totul a fost fulgerător. Este adevărat că nu era nici el foarte tânăr, dar a fost un bărbat zdravăn, sănătos, bun de muncă. Totul până astă-vară când a început să obosească foarte tare, ochii îi erau tulburi și începuse să slăbească foarte mult. După un diagnostic greșit, în iulie am aflat că are, de fapt, cancer în fază terminală“, ne-a mărturisit Nicoleta Lungeanu. 
Tratamentele și înmormântarea au lăsat-o fără niciun leu. Din această cauză și-a dus băiatul cu o săptămână mai târziu la școală, după ce-a făcut rost de câțiva bani pentru uniformă și câteva rechizite. Ulterior, datorită câtorva oameni de bine din Grupul „Pentru tine“, Petrică a primit un ghiozdan nou, plin cu rechizite, dar pe care și le-a împărțit astfel încât să aibă din ele și anul viitor. Face naveta zi de zi, împreună cu mama lui, la Câmpina, unde este elev la Școala Gimnazială „B.P. Hasdeu“, în clasa I. Învață bine, dar recunoaște că-i plac cel mai mult Religia și Engleza. 
Mama lui lucrează la o cizmărie, pe strada M. Kogălniceanu, iar după terminarea orelor, Petrică îi ține de urât la serviciu, acolo unde-și face temele, dar și tot felul de surprize. „Îi fac flori de hârtie pe care scriu că o iubesc. Dar i-am făcut și lui tati câteva și i le-am dus la cimitir. Mergem des acolo, timp de 40 de zile, am fost chiar zi de zi și am tămâiat, iar de Sărbători mergem la biserică. Îmi place și știu că așa sunt mai aproape de sufletul lui tati“, ne-a spus micuțul, cel în povestirile căruia cuvântul „tată“ este prezent aproape în fiecare frază. Și nu există dimineață în care să plece la școală fără să privească tabloul așezat sub icoană și să-și ia rămas-bun de la el. Chiar și în dorințele pentru Moș Crăciun, Petrică nu și-a uitat părinții.  I-ar plăcea să primească un elicopter cu telecomandă, dulciuri, pentru mama lui sănătate multă, iar tatălui său speră să-i aducă liniște acolo Sus, să nu mai aibă durere și să nu mai pățească nimic rău… Iar după cele îndurate, Petrică merită o oază de bucurie.

Povara Sărbătorilor

Pentru Nicoleta Lungeanu, Sărbătorile vor fi unele grele, împovărate de lipsa soțului, dar și de cea a banilor. La cizmăria pe care o are (PFA), veniturile anuale se ridică la 3500 de lei, bani din care trebuie să plătească utilități, să-și achiziționeze materiale și să se întrețină. „Mai este alocația lui Petrică, de 84 de lei, și urmează să-i vină pensia de urmaș. Nu știm însă peste cât timp. Sunt zile în care nu am niciun client. Altceva nu știu să fac, este meseria mea de 27 de ani. Oamenii își cumpără de la second-hand sau încălțăminte ieftină făcută în China. E greu, mai ales acum, iarna, dar sper să trecem și peste asta“, ne-a spus Nicoleta Lungeanu. Pot trece și peste asta mai ușor dacă, împreună, le oferim un strop de ajutor. Le trebuie lemne, alimente greu perisabile necesare atât pentru Sărbători, cât și pentru pomeni, iar Nicoleta Lungeanu are nevoie și de clienți. Cu toții avem perechi de încălțăminte cu defecte mai mici sau mai mari, cu retușuri de făcut. Îi putem trece pragul, iar pe lângă cei câțiva lei pe care-i dăm pentru servicii, îi ținem gândurile ocupate și grijile departe. 
Cei care vor să le aline durerea și lipsurile, care de Sărbători parcă se resimt mai puternic, o pot face luând legătura cu coordonatorul Grupului „Pentru Tine“, Cristi Minculescu, fie telefonic la 0726.279.537, fie pe Facebook (pagina grupului de voluntariat este publică).

(Text: Liliana Maxim Minculescu; Foto: Cristi Minculescu)