RETROSPECTIVA 2018. Poveștile de viață ale unor oameni extraordinari

- Actualitate -

În anul care s-a încheiat, pe Campinatv.ro ați avut ocazia să citiți poveștile de viață ale unor oameni extraordinari, unii cunoscuți, alții mai puțin cunoscuți, precum și fabuloasa poveste a echipajului "Getica", format din zece elevi, echipaj care a câștigat, în 1972, Trofeul "Busola de Aur". Povești adevărate, care ne-au impresionat și pe noi, cei care le-am scris, dar și pe dvs. cititorii noștri, având în vedere numărul mare de vizualizări și reacțiile de pe site-urile de socializare.

Ar fi nedrept să facem un top al acestor povești de viață, pentru că toate sunt... de neuitat, tocmai de aceea o să vi le reamintim pe cele care au avut cel mai mare impact în rândul cititorilor noștri.

Povestea lui Ion Alexe, multiplu campion național la box, campion european și vicecampion olimpic, singurul câmpinean medaliat la Jocurile Olimpice. Olimpiada din 1972, de la Munchen, a fost vârful carierei lui Ion Alexe. "Pentru mine și în ziua de azi Jocurile Olimpice înseamnă ceva deosebit. Nu orice sportiv poate ajunge la Olimpiadă, acolo sunt cei mai buni. Nu pot reda în cuvinte ce înseamnă cu adevărat pentru mine Jocurile Olimpice și nici nu sunt suficiente cuvintele. Olimpiada a fost, este și rămâne competiția supremă în sport", ne spunea marele campion Ion Alexe, astăzi în vârstă de 72 de ani.
Povestea lui Nicolae Neagoe, singurul român în viață medaliat la Jocurile Olimpice de Iarnă. Se întâmpla la Jocurile Olimpice de la Grenoble (Franța) în 1968, când Nicolae Neagoe a câștigat medalia de bronz la bob două persoane, împreună cu regretatul Ion Panțuru. A fost singura medalie obținută vreodată de România la o olimpiadă de iarnă. În vara lui 2018, când a împlinit 77 de ani, Nicolae Neagoe a fost vizitat de doi tineri sportivi din Brebu - Teodora Vlad (bob) şi Flavius Crăciun (sanie), care au dorit să-l felicite și să-i arate că nu a fost uitat.
Povestea lui nea Puiu Tănase, omul care practică cizmărie de 67 de ani. A umblat prin toată lumea, dar se întoarce mereu acasă, la Câmpina, la micuțul său atelier din Strada B.P. Hasdeu. "Sunt ţări frumoase și Brazilia, şi Elveţia, şi Spania, și Germania, dar tot mai bine e acasă. Nu am putut rămâne nicăieri, nu mi-a plăcut, nu te salută nimeni pe stradă... E un sentiment de pustietate pe care nu nu-l suport. Vreau să trăiesc liniştit la Câmpina câte zile mi-o mai da Dumnezeu. Să pot să ies în oraş, să mă salut cu oamenii pe care îi cunosc, să mai schimb câte o vorbă cu ei şi să nu fac nimic altceva", spune nea Puiu Tănase care, luna viitoare, împlinește 80 de ani.
Povestea echipajului Getica, în 1972, la expediția "Cutezătorii". Echipajul câmpinean, condus de profesoara de istorie Silvia Brezan, a participat la o expediţie în Munţii Căliman şi a reușit să câştige Marele Premiu "Busola de Aur". "Eram o adevărată echipă şi păstrez o amintire dragă acelei expediţii, chiar dacă au trecut atâția ani. Era ceva deosebit pentru noi, elevi în clasele a şasea şi a şaptea... Cu un an înainte, câştigătorii primiseră ca premiu o excursie în Alpii Francezi. Când am aflat că am câştigat, ne-am gândit imediat la o astfel de frumoasă excursie. Dar noi am primit ca premiu o excursie cu caracter istoric în Bulgaria şi o tabără la Telega. În tabără nu s-a dus nimeni din echipajul nostru. În schimb, am fost în Bulgaria. La Griviţa am avut posibilitatea să vedem o bisericuţă construită chiar de ostaşii români, iar de-o parte şi cealaltă a intrării se aflau portretele Regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta. A fost prima şi singura dată când am văzut în comunism aşa ceva", ne-a povestit dr. Călin Miulescu, unul dintre componenții echipajului "Getica".