Pilonul II de pensii mi s-a părut o aberație de la început. De ce să-mi administreze mie niște privați o cotă-parte din pensia de stat?! Pot să apelez singură, dacă vreau, la un fond privat de investiții, de ce să mă oblige pe mine statul român să fac asta?! Așa am gândit atunci, dar, ca mulți alții, nu am avut încotro, Pilonul II fiind introdus obligatoriu (în 2008) pentru toți angajații care aveau sub 35 de ani la momentul respectiv. Dacă nu alegeai singur fondul de pensii, te distribuia statul.

Pe 10 Mai, de Ziua Regalității, am avut ocazia unei discuții cu profesorul Alin Ciupală, un bun cunoscător al istoriei locale și nu numai, dar și un fervent susținător al monarhiei. Autor și coautor al mai multor cărți despre istoria Câmpinei, profesorul Ciupală își exprima mâhnirea că în localitatea noastră nu există niciun monument dedicat regalității, în condițiile în care anul acesta sărbătorim Centenarul Marii Uniri, eveniment esențial în istoria țării și la care Familia Regală a avut o contribuție importantă. De aici am considerat că se poate naște o discuție, poate chiar o dezbatere legată de un posibil monument în onoarea regilor noștri.

Specialiștii în comunicare politică știu bine că nimic nu atrage mai mult atenția asupra unui om politic ca o poveste de dragoste. Dacă aduci lângă politician soția sau iubita, aproape că nu mai contează discursul. Iar când povestea de dragoste este atipică (a se vedea și cazul Emmanuel Macron, președintele Franței), atunci nu mai contează chiar nimic. Lumea se împarte în două tabere, pro și contra, iar despre altceva aproape că nu se mai vorbește. Este clar, Liviu Dragnea are specialiști în comunicare politică.

Era o vreme când săptămânal, apoi bilunar, apoi lunar, la Primăria Câmpina aveau loc conferințe de presă. Apoi au dispărut de tot și asta încă din mandatul 2012-2016. Cu excepția campaniilor electorale, nici partidele nu mai organizează conferințe de presă. Oare nimeni nu mai are nimic de spus, ci doar de ascuns?

Mare scandal mare începând de aseară. Ecranele televizoarelor s-au înroșit, s-au înverzit, s-au îngălbenit de la "breaking-news-uri". Dacă priveai la televizor, ai fi băgat mâna în foc că țara fierbe, că dă pe dinafară, că a început revoluţia, că se trage. Pe stradă, însă, liniște și pace. La ce am asistat noi aseară, de fapt? Doar la o demonstrație că în România există două state paralele, nu unul, iar românii de rând, mici și neînsemnați, nu sunt pe nicăieri în povestea asta.

Am urmărit o emisiune înregistrată a primarului Horia Tiseanu la un post local de televiziune. Vă garantez că nu a fost pierdere de vreme, de mult nu m-am mai distrat așa! Genul acela de distracție pe... nervii mei. O oră prețioasă din viața mea i-am acordat-o primarului Câmpinei, am stat și l-am ascultat fără să mă clintesc, i-am urmărit fiecare cuvânt cu maximă atenție, cu atât mai mult cu cât tema emisiunii era extrem de importantă - "numeroasele" lucrări care se desfășoară în Câmpina în această perioadă. 

Este un subiect despre care știe toată lumea, dar nu vorbește aproape nimeni. Înțeleg de ce tac și se ascund pesediștii când vine vorba de povestea asta, cred că până și lor le e rușine de o asemenea 'strategie', ca să nu-i spun direct manipulare. Sau chiar minciună. Adevărul este foarte simplu: pe lista PSD Prahova pentru Camera Deputaților au fost puși niște 'iepuri', adică niște candidați care să alerge bine, iar la final să se retragă pentru a deschide drumul cui trebuie.

Suntem la jumătatea campaniei electorale pentru alegerile locale din 5 iunie, o campanie atipică, fără bannere, fără mesh-uri, fără sacoșe, umbrele și pixuri, fără licitație printre electori pe principiul "care candidat dă mai mult". În aceste condiții, campania electorală se face, iată, pe teren, pe stradă, prin cartiere, față în față cu oamenii, cu cei care vor să deschidă ușa sau poarta, cu cei care acceptă dialogul, pentru că nu toți câmpinenii sunt dispuși să stea de vorbă cu candidații.

În zilele acestea, în preajma Învierii Domnului, prin firea lucrurilor, omul tinde să fie mai bun, mai îngăduitor. Și tot zilele acestea, dincolo de rugăciuni și de Lumina Sfântă, tot prin firea lucrurilor, îi scriem iepurașului. Aș vrea și eu, dacă se poate, să-mi îndeplinească o dorință. Vreau să intrăm în normalitate. Noi, comunitatea.

O întrebare foarte simplă, de altfel, simplă de tot. Am adresat-o Primăriei Câmpina la sfârșitul săptămânii trecute. Și mi s-a cerut să fac o adresă scrisă prin care să solicit informația dorită în baza Legii 544/2001 privind accesul la informațiile de interes public. Și voi primi un răspuns tot în scris, când îmi va veni rândul. Pe bune? Măi Primăria Câmpina, ce fel de instituție crezi că ești?