Solidaritate, solidaritate, dar ce face sectorul public în timp ce sectorul privat se prăbușește?

- Editorial -

Într-un mesaj transmis cetățenilor, primarul municipiului Câmpina, Horia Tiseanu, făcea apel la solidaritate pentru depășirea crizei generată de pandemia de coronavirus. Da, e nevoie de solidaritate mai mult ca oricând. Dar ce înseamnă această solidaritate, ne poate spune oare primarul Câmpinei? Sau premierul Ludovic Orban ori președintele Klaus Iohannis, pentru că și ei au cerut același lucru: SOLIDARITATE?! Nu cumva înseamnă să ne susținem unii pe alții, să acționăm în mod unitar și... să strângem toți cureaua la fel?

Ceea ce se întâmplă acum, în România, în Câmpina, nu are nicio legătură cu solidaritatea, iar asta pornește de la cei care ne conduc în jos. Și cred că așa s-ar fi întâmplat indiferent cine ar fi fost la putere. Când ceri solidaritate, fii tu primul care dă exemplu! Nu-i sacrifica pe unii și nu-i ține în brațe pe alții! Cântărește cu aceeași măsură!
Să vorbim de Câmpina, pentru că, oricum, ce se întâmplă aici se întâmplă cam peste tot. Sectorul privat este grav afectat și, cel mai probabil, criza economică se află abia la început. Oamenii sunt trimiși acasă în șomaj tehnic sau chiar în concedii fără plată, pentru că nu toți agenții economici se încadrează în condițiile impuse de Ordonanța de Urgență 30/2020 pentru ca angajații să poată beneficia de șomaj tehnic. Alții lucrează la domiciliu, cu salarii reduse. Oare știu cei care ne cer solidaritate toate aceste lucruri? Știu că sunt oameni care au rămas, efectiv, fără venituri?! Nu mai vorbim de cei cu salarii reduse, vorbim de oameni care nu mai încasează niciun ban, oameni cu familii, cu responsabilități, oameni care trebuie să mănânce și să-și plătească facturile. Dar ce înseamnă 75% șomaj tehnic pentru cei care pot beneficia de el, oare știu cei care ne cer responsabilitate?! Înseamnă 75% din salariul brut, dar nu mai mult de 75% din salariul brut pe economie. Adică undeva la 4.072 lei brut, adică undeva pe la 2.400 lei net, asta în cel mai fericit caz, pentru că la cele mai multe unități economice lefurile sunt, de regulă, sub salariul mediu brut de referință.
Sunt mulți agenți economici afectați de această criză, unii poate că nu-și vor mai reveni vreodată. Asta înseamnă că angajații lor vor ajunge la un moment dat șomeri cu acte în regulă. Veniturile la bugetul local deja sunt afectate, iar situația va fi din ce în ce mai sumbră. O spun specialiștii, o recunosc guvernanții.

Ce face în acest tip sectorul public? Ce fac angajații din administrația locală, de exemplu? Unii angajați pleacă prin rotație în concediu de odihnă (plătit 100%), că de șomaj tehnic nu s-a auzit în sectorul public, deși legea permite acest lucru. Alții vin la serviciu deși nu au niciun fel de activitate. Mai vorbim aici de solidaritate, domnule primar? Sunt instituții publice în Câmpina, subordonate administrației locale, unde activitatea e suspendată, dar angajații sunt tot acolo, cu salarii întregi: Clubul Sportiv Câmpina, Biblioteca Municipală, Casa de Cultură și Casa Tineretului, Muzeul Hasdeu și altele. Știți câți angajați sunt în Primărie și în instituțiile subordonate în acest moment? 354 (fără cei 120 asistenți personali ai persoanelor cu handicap). 354 de angajați care își primesc salariile 100%, cu tot cu normă de hrană, ceea ce e valabil pentru puțini, foarte puțini angajați din sectorul privat, adică acei angajați care produc pentru ca sectorul public să-și poată încasa salariile frumușele. Asta e solidaritate? Probabil că unii se vor supăra când vor citi aceste rânduri, deși, dacă ar analiza lucrurile cu obiectivitate, ar înțelege că în curând s-ar putea să nu-și mai poată lua salariile întregi și nu pentru că ar fi trimiși în șomaj tehnic, ci pentru că n-o să mai aibă cine umple bugetul din care ei își primesc salariile.