Ședința din luna mai a Consiliului Local Câmpina a deschis o cutie a Pandorei și de aici înainte vom afla, probabil, tot felul de lucruri, mai mult sau mai puțin plăcute, despre instituțiile din subordinea administrației locale. Primarul vrea reorganizarea Pieței Centrale și a instituțiilor culturale, majoritatea din Consiliul Local se opune, fiecare parte are propriile argumente și, cu siguranță, nimeni nu va ceda, iar de pierdut nu va avea decât municipiul. 
Ca persoană care de aproape 20 de ani scrie despre Câmpina, o să-mi exprim un punct de vedere legat de aceste instituții pe care, probabil, le cunosc mai bine decât mulți dintre reprezentanții administrației publice locale. Poate că acest editorial este cam lung, dar cu răbdare poate fi dus la capăt.

Toți primarii din România, aproape fără excepție, mizează pe fondurile europene pentru realizarea unor investiții în următorii ani. Un lucru foarte bun, de altfel. Le dorim tuturor localităților, inclusiv Câmpinei, să câștige cât mai multe proiecte cu fonduri europene și să aibă banii necesari cofinanțărilor de la bugetele locale. Următorii opt ani sunt importanți pentru România, pentru administrațiile publice, pentru localități, deoarece 2021-2027 este ultimul ciclu de finanțare europeană. Dar ce se va întâmpla după 2027? Se gândește cineva, oare? Are cineva vreun plan, vreo strategie, vreo soluție?

Într-un mesaj transmis cetățenilor, primarul municipiului Câmpina, Horia Tiseanu, făcea apel la solidaritate pentru depășirea crizei generată de pandemia de coronavirus. Da, e nevoie de solidaritate mai mult ca oricând. Dar ce înseamnă această solidaritate, ne poate spune oare primarul Câmpinei? Sau premierul Ludovic Orban ori președintele Klaus Iohannis, pentru că și ei au cerut același lucru: SOLIDARITATE?! Nu cumva înseamnă să ne susținem unii pe alții, să acționăm în mod unitar și... să strângem toți cureaua la fel?

Au rămas mai puțin de patru luni până la alegerile locale. Asta înseamnă aproape trei luni până la campania electorală. Ce se întâmplă pe la partidele din Câmpina cu trei luni înaintea demarării campaniei electorale? Din stradă, nu se vede nimic. Înăuntru, însă, a început agitația. Discuții, negocieri, poate și presiuni pentru stabilirea candidaților la funcția de primar, goana după un loc eligibil pe lista pentru Consiliul Local. Este posibil să avem și surprize, este posibil și să avem, la aceste alegeri locale, un număr record de candidați care vor bate la poarta Casei cu Grifoni din Bulevardul Culturii 18. Haideți să vedem ce se zvonește prin târg în privința candidaților la Primăria Câmpina.

Partidul Național Liberal a câștigat un capital electoral important la europarlamentarele din primăvară, consolidat acum, la prezidențialele din noiembrie. Un capital uriaș de încredere, care va trebui conservat în perspectiva anului electoral 2020. Este ușor de spus, greu de făcut. O țară întreagă este acum cu ochii pe liberali, iar așteptările sunt mari, pe măsura milioanelor de voturi acordate de românii de acasă și de peste graniță. 2020 va fi un an extrem de important pentru PNL. Pentru că, dacă îi va dezamăgi pe români, va risca să ajungă, în 12 luni, la scorul de acum al PSD. 

Lumea politicului și lumea presei se întrepătrund de cele mai multe ori, dar la noi iată că unii jurnaliști au ajuns să treacă granița firavă dintre cele două lumi și să intre în politică de-a dreptul. Ei spun că fac acest pas pentru a reprezenta mai bine interesele cetățenilor. Să-i credem, să nu-i credem... Parcă nu i-am crede. Oricum, este dezamăgitor faptul că, după ce ani de zile mimezi echidistanța, ajungi să fii "omul cuiva" și să te regăsești pe o listă politică. În general, astfel de lucruri s-au mai întâmplat pe la alegerile locale, dar acum s-a trecut la alt nivel și avem nu mai puțin de trei jurnaliști cunoscuți, oameni de televiziune, pe locuri importante pe listele pentru alegerile europarlamentare. 

Primarul Câmpinei, Horia Tiseanu, a demonstrat și la dezbaterea publică pe tema bugetului local că este adeptul politicii "întotdeauna, altul e de vină". Persoana care ocupă cea mai înaltă funcție din administrația locală câmpineană de 15 ani încoace a folosit dezbaterea pe tema bugetului local ca pe un nou prilej de a arunca în toate direcțiile cu acuze, mai fine sau mai brutale, dar toate demonstrând același principiu al politicii sale - "întotdeauna, dar întotdeauna, altul e de vină".

După alegerile din 2016 s-a făcut liniște. Aproape că nu s-a mai știut dacă în Câmpina mai există sau nu partide, asta cu excepția activității din Consiliul Local și a alianțelor încheiate aici, oficial sau neoficial. Pentru că, ne place sau nu, în Consiliul Local votul este politic. În rest, o liniște politică totală. Dar gata, intrăm într-o perioadă electorală plină, iar partidele trec la treabă. Mai 2019 – alegeri parlamentare, noiembrie sau decembrie 2019 – alegeri prezidențiale, iunie 2020 – alegeri locale, decembrie 2020 – alegeri parlamentare. Începe agitația.

În ultimii ani, manifestările organizate de administrația locală cu ocazia Zilei Câmpinei au fost aspru criticate, acestea devenind parcă din ce în ce mai anoste. De fapt, ce însemnau manifestările de Ziua Câmpinei? Un simpozion cu discursuri interminabile. Anul acesta, însă, am fost plăcut surprinși să constatăm că administrația locală s-a străduit să facă din Ziua Câmpinei o sărbătoare, așa cum este normal. 

67 de personalități și persoane, 19 societăți comerciale, 56 de instituții publice locale și județene, 17 asociații, fundații și cluburi, plus 35 de elevi olimpici și profesorii lor au primit "Medalia Centenarului" din partea administrației locale câmpinene în cadrul manifestărilor dedicate Zilei Naționale. Lor li s-au adăugat... reprezentanții administrației publice, mai exact conducerea Primăriei, consilierii locali și cei județeni. Deci medalii multe, la ceas de mare sărbătoare. Unii le-au meritat cu prisosință, alții deloc. Însă nu despre cei care au primit "Medalia Centenarului" vreau să vorbesc aici, ci despre cei care nu au primit-o, deși chiar ar fi meritat. Pentru că sunt oameni extraordinari, care fac cinste Câmpinei. Din păcate, la ei nu s-a gândit nimeni.